Viorel Oiță este un primar de sorginte liberală, care – în anul 2012 – a fost obligat de împrejurări să candideze din partea UNPR, la sugestia senatorului Ion Toma. S-a bătut atunci Viorel Oiță cu tot USL-ul, câștigând primăria, fără ca adversarii să mai aibă drept la recurs.
Se află la al treilea mandat în administrație (în 2004-2008 a fost viceprimar) și la al doilea mandat în fruntea comunei Orlea, o zonă a spiritualității oltenești în care s-au păstrat vechile tradiții populare.
Tristețea d-lui primar este aceea că satul românesc este lăsat de autorități în paragină, că satul românesc se prăpădește, cu fiecare zi ce trece…
Ce investiții ați finalizat până acum, în cele două mandate și ce aveți de gând, de aici încolo, având în vedere și criza prin care trecem?
La investiții finalizate, zic eu că sunt destul de multe reușite, având în vedere că d-voastră cunoașteți destul de bine comuna, din anii 2001-2002-2003. Am preluat o comună săracă, în care nu prea s-au desfășurat nici un fel de investiții, nu știu dacă din vina culorii politice a vechiului primar, care a fost un peremist convins și așa a rămas până a decedat. Să-i fie țărâna ușoară lui nea Gică. Am reușit, așa cum bine vedeți, înființarea acestei locații pentru primărie. Alături avem cabinetele medicale, cabinetul stomatologic și farmacia, am reușit să reabilităm întru totul fosta clădire a dispensarului comunal. În 2007, am reușit balastarea tuturor străzilor din comuna Orlea. Am făcut balastarea, dar ulterior ne-am apucat de apă și canal. Lucrăm și am reușit să introducem aproximativ 13.000 de metri liniari de apă și de canalizare. Avem un proiect foarte mare, un proiect integrat, apă, canal, stație de tratare, stație de durizare, gospodărie de apă, laborator chimic care, momentan, zic eu că este în grafic. S-au realizat lucrările poate mai bine decât graficul convenit cu fondul. Să sperăm că-și vor respecta și obligațiile de plată, pentru că trebuie să plătim și executantul. Dar, momentan, nu sunt probleme nici la acest capitol. Sper să finalizăm, în toamna acestui an, acest proiect de apă și canalizare. Așa cum vedeți, eram plecat spre Corabia, unde avem o piață de pește, care a trecut conformitatea, eligibilitatea, probabil că, în maxim trei-patru luni de zile, pe ghid, se semnează contractele.
Celălalt este un muzeu, muzeul sătesc, care a fost lăsat de izbeliște. O clădire nouă pentru muzeu, atât pentru etnografie, cât și pentru științele naturale, adică la parter să fie etnografia, pe etajul unu să avem o secție de științe naturale, pentru că sunt destule obiecte care ar putea să umple acest centru. Acest proiect este demarat pe fondurile europene de pescuit și se derulează prin asociația pe care o avem, numită Asociația „Prietenii Pescarilor Olteni”. Este o asociere făcută de 5-6 primari, în anul 2011, făcută în ideea de a accesa aceste fonduri. Are sediul la Corabia, care este destul de drăguț. Sunt membru fondator, președinte este Marian Malageanu, un domn care este și președinte la ei, la pescari. Avem mare încredere, nu numai eu, cât și ceilalți primari de pe valea Dunării. Pe fonduri din partea CJ prea multe nu se pot face și știm cu toții că au fost destul de mici aceste fonduri anul acesta, în comparație cu ceilalți ani. Acea cotă de 25% obligatorie pentru ajutoare sociale, care nu prea este, de fapt, 25%, pe bugetul actual, pe persoanele înscrise pe anul 2013 înseamnă că am făcut 30 și ceva la sută. Pentru indemnizația de handicap și pentru persoanele cu handicap, iar tot la fel, legea spune să punem cel puțin 25%, conform prevederilor bugetare care ni sau alocat, înseamnă aproape 37% și pentru investiții nu prea mai rămâne nimic.
O mare nemulțumire am, la proiectul de apă și canalizare. Am cofinanțare, care a fost, la momentul scrierii proiectului, la finalul anului 2011, începutul anului 2012, la pragul minim de 5%. Pe acel prag minim am mers. Dar dacă eu acum nu pot să acopăr acel 5%, nu am găsit surse nici la Consiliul Județean, nici la Guvern, ce rămâne să fac? Să mă îndrept către un împrumut. Îl voi face și acel împrumut, pentru că vreau să dau drumul la apă și canal. Nu este o sumă foarte mare, dar pentru bugetul local este destul de mare, încât nu se poate asigura. Proiectul este în valoare de 6,5 milioane fără TVA. Vă dați seama că la aproape 80 de miliarde lei în bani vechi, cu tot cu TVA, am o parte de cofinanțare de 4 miliarde lei, pe care bugetul local, pe venituri directe, nu o poate asigura. Generez undeva la 2,5 miliarde lei, încasez 2 miliarde lei pe an. Cum să facem așa ceva, pentru că mai avem școli, iluminat public și destule de alte chestii care trebuie acoperite. Am stabilit, în Consiliul Local, să ne îndreptăm, către un împrumut, în ideea ori să ajungem la arierate, să facem un împrumut pe Finanțele Publice, ori un împrumut prin băncile private. Dar băncile private, după cum bine știți, au niște dobânzi destul de mari în România, la momentul actual. Cred că o să optăm pe variante pe arierate și împrumut pe Finanțele Publice. Una peste alta, este greu.
D-le primar, cum stați cu școlile? Ce efective de elevi mai aveți?
În momentul actual, la școli ne încadrăm în posturile pe elev. Dar situația aceasta nu o să mai fie aceeași în următorii șase ani de zile. Dar și la anul, și-n următorul an, asigurăm, cu nașterile, clasele. Peste patru ani de zile, nu mai avem efectivul ca să putem să ținem formatul actual al școlarizării. Probabil, că o să se ajungă ca și acum 20-30 de ani, când, la Orlea a funcționat școala pentru copiii din Orlea, cât și cei de la Gura Padinii. Momentan, se acoperă cheltuielile, cu salarizarea dascălilor. Noi, Consiliul Local, tot timpul am fost alături de școală, în ceea ce a însemnat investiții, atât pentru școli, cât și pentru cele două grădinițe. Au condiții destul de bune, centrale termice în toate școlile și în grădinițe. Sunt profesori calificați, dar marea problemă sunt efectivele de copii.
La dascăli, suntem la zi cu plata deplasărilor, către copii cu acele burse sociale și mai avem 12 burse de merit, cu care suntem la zi. Încercăm să fim alături de ei, chiar dacă lăsăm la noi anumite chestii descoperite, încercăm ca, la școală, să nu rămânem în urmă cu absolut nimic.
Despre cultură ce ne puteți spune?
La Orlea, exista un ansamblu, care mergea prin Franța, prin alte țări, dar acum nu mai există. Activitatea culturală este spre zero. Căminul cultural este amenajat, cu gresie, cu bucătărie, și aici se organizează, în general, nunți, ca prin toate căminele din toate localitățile din județ. Avem noroc cu Muzeul, pentru că, din când în când, avem câte un grup de turiști, două-trei autocare, care vin și mai vizitează muzeul. În cămin, în afară de serbările elevilor… Acum, mai nou, profesoara de engleză Oana Mărculescu s-a ocupat și a făcut o chestie foarte frumoasă, un spectacol, spre seară, cu luminile stinse. A fost ceva drăguț.
Ciudată alăturare: piața de pește și muzeul sătesc!
Atât piața de pește, cât și muzeul sătesc, au trecut de conformitate și eligibilitate. Urmând ca, în patru luni de zile, să se facă depunerea PT-ului și, automat, începerea execuției. Piața de pește are o valoare de aproximativ 150.000 euro și muzeul – 250.000 euro. Aici vorbim de construcții, de unele dotări atât pe muzeu, cât și pe piață. La piață, o să fie un spațiu închis, acoperit, unele spații destinate special pentru pescari, pentru că la Orlea se găsesc cei mai mulți pescari autorizați din această asociație care există la nivel de sudul țării, adică cei care pescuiesc pe Dunăre și pe Olt. Adică, să-și prezinte și să-și vândă marfa în niște condiții bune.
Ce înseamnă, din punct de vedere economic, piața de pește pentru comunitate?
Pentru comunitate, înseamnă nu neapărat un profit pe care noi să-l facem venit la bugetul primăriei. Dar am avut în vedere să se dezvolte familia de pescari, să aibă un cadru mai bun, să le sporească lor în nume propriu veniturile, ca să poată să-și schimbe ambarcațiunile vechi, pe care le știm cu toții.
Orlea, din totdeauna, a avut ca tradiție pescăritul. Pe vremuri, exista o ghețărie făcută undeva în zona de sud a comunei, unde pescarii trăgeau, cu niște vagonete pe șenile se urca peștele și se băga într-o groapă foarte mare, numită ghețărie. Cu ceva gheață, țineau peștele la rece. Nemaifiind balta, pescuitul pe Dunăre nu este așa de profitabil, adică să scoată cantități enorme. Dar, în Dunăre, găsim un crap românesc, somn, pești care nu se regăsesc și nici nu au același gust cu cei pe de Olt. Este o mare diferență între peștele de nisip și cel de nămol, care este pe Olt. Ei nu au avut niciodată un spațiu. Piața nu va fi destinată exclusiv pescarilor, ci va fi o piață mică, unde vin oamenii duminica, mai stau la o discuție, mai comunică, mai cumpără, vor ieși și cei cu brânză, cu ouă. Adică, un surplus, pe care omul în face în gospodăria lui, iese cu el duminica și mai face un venit.
Câți oameni aveți la ajutorul social?
Destul de mulți. Dacă ar fi să o luăm după lege, credeți-mă, s-ar încadra jumătate din comună. Dar, din anumite orgolii, oamenii nu vin, cu toate că veniturile sunt foarte mici. Avem foarte multe familii care nu au nici un fel de venit. În afară de pensionari, și știți bine cum sunt pensiile în mediul rural, de maxim patru milioane lei vechi. Sunt foarte mulți fără venituri dar, din orgolii, adică veneau familii să-i bag la ajutorul social. Eram de acord și le spuneam ce acte trebuie să depună. Dar, în schimb, trebuiau să presteze și câteva zile pe lună. Femeia spunea că vine, dar bărbatul spunea că el să se ducă pe șanț, mai bine nu vine. Dar dacă ar fi s-o luăm strict pe lege, pe veniturile pe care ei le realizează, vă spun cinstit că jumătate din comună s-ar încadra.
Acum, avem în jur de 70 de beneficiari, persoane singure sau familii care sunt pe ajutorul social. Destul de mulți, având în vedere că avem aproximativ 2400 de locuitori, dintre care mulți plecați în afară sau în București. Într-un cuvânt, satul românesc se prăpădește…
Politici nu prea avem pentru următorii 10-15 ani de zile. Făceam cu secretarul o simulare, ce se va întâmpla peste zece ani de zile. Avem decese între 70 și 80 anual, iar nașteri între 12-16. Dacă e să ne raportăm pe următorii 15 ani, vom pierde din populație 1000 de persoane. Vă dați seama cine va rămâne peste 15 ani de zile în satul românesc? Bătrânii, cu destule probleme și nu știu ce se va întâmpla. O să fie greu.
Dragoș SÎRGHIE
