AcasăCulturăSuflet pe șevalet...

Suflet pe șevalet…

Nu am pictat niciodată. Deși am avut întotdeauna această dorință, ea a rămas la stadiul de intenție. Am desenat, am schițat, am mâzgălit. Țin minte și acum un copac desenat la grădiniță. Îl văd în fața ochilor! Era cel mai rigid copac desenat vreodată, care nu emana nimic din măreția unui arbore dătător de armonie și viață. Și, cu toate astea, doamna educatoare, o basarabeancă stabilită pe aceste meleaguri, odată cu ultimul val de refugiați, l-a apreciat și m-a lăudat. Atunci nu m-am îndoit nici o clipă că ar putea fi cel mai frumos copac de pe pământ!

Mai târziu, pentru că chiar nu l-am uitat, m-am întrebat de ce l-a apreciat atât de mult doamna educatoare… Aveam să-mi răspund din perspectiva educatorului de mai târziu, cel care, la rândul meu, am fost: pentru a mă încuraja! Doar așa se spune că în ranița fiecărui soldat poate sta un baston de mareșal. De fapt, ea știa ceea ce eu nu puteam înțelege atunci, și anume, că fiecare dintre noi, indiferent de vremuri, de vârstă, simțim nevoia, din când în când, să ne exprimăm în altă formă emoțiile, trăirile, dragostea pentru frumos. Adică de a ne pune, de fapt, sufletul pe șevalet, în funcție de cum putem struni lumina…

Stau mărturie, în acest sens, picturile rupestre, ceramica pictată, creațiile aparținând culturii universale din Evul Mediu și până astăzi. Se spune că atunci când a apărut fotografia, pictura, ca fenomen artistic, a avut de suferit. Se poate! Dar cu siguranță și-a revenit repede. Pentru că niciodată o fotografie nu poate face ceea ce reușește un penel cu o paletă de culori. Așa că, pictăm, pictăm și iar pictăm! Pictăm peisaje, priviri, suflete…

Generic vorbind, pentru că nu toți avem acest talent. Și atunci, nouă, celor din această categorie, nu ne rămâne decât să ne bucurăm de ceea ce artiștii hărăziți de Dumnezeu ne oferă cu generozitate. Am înțeles mai bine toate aceste subtilități ale artei plastice, cu ocazia deschiderii celei de-a X-a ediții a Taberei Internaționale de Pictură și Sculptură – Ilinca Butucea – Craiova 2021 sub motto-ul „Mișcare sufletească.” Ce poate fi mai sugestiv!?

Prof. Elena Sîrghie

RELATED ARTICLES
- Advertisment -

Most Popular

Recent Comments