AcasăCariereSurorile Dovan de la Redea ne arată că, în Educație, încă nu...

Surorile Dovan de la Redea ne arată că, în Educație, încă nu e totul pierdut!

Se vorbește urât despre educatorii noștri, despre imoralitatea unora dintre ei, despre metodele lor primitive, despre incultura lor și despre pregătirea și diplomele lor, luate la „mare distanță de învățătură”, despre afacerea plagiatelor, unora dintre ei, despre investirea altora în funcțiile cele mai înalte din învățământul românesc, pe criterii de clan și gașcă, despre îndepărtarea de la catedră a modelelor autentice… Dintre domeniile primordiale de înălțare a patriei noastre, Sănătatea și Educația au fost și au rămas cenușăresele tuturor sistemelor post-decembriste. Escaladarea ultimelor evenimente petrecute în școlile patriei dovedește, fără drept de recurs, că învățământul românesc s-a prăbușit..

Și, totuși, dragi cititori, în România noastră profundă, am întâlnit și dascăli pregătiți, patrioți, creștini, educați, cu școală adevărată, cu conștiința curată a ceea ce înseamnă pregătirea generațiilor de învățăcei, pentru viitorul acestei țări. Am întâlnit, de asemenea, discipoli, elevi și studenți, care n-au abdicat de la conceptul Regelui Ferdinand I, cel care spunea că „Nu numai zidurile fac o școală, ci, mai ales,  spiritul ce domnește într-însa!”

Așa ne-a fost dat să cunoaștem două surori –  Marinela Florentina Dovan și Arina-Victoria-Iuliana Dovan, din comuna Redea, două premiante care fac cinste localității lor și, de ce nu?, județului nostru, unde cultura și învățătura sunt și ele, din păcate, conform acestor vremi tulburi, ținute la temperaturi scăzute.

Așadar, ne aflăm în comuna Redea, veche vatră de cultură și civilizație aparținând, cândva, înfloritorului județ Romanați, și stăm de vorbă cu ing. Dan Bălă, primarul în exercițiu, care ne spune, pe scurt: «Pe parcursul mandatelor mele de primar, alături de echipa consilierilor noștri, am căutat tot timpul să ne implicăm în legătură cu modernizarea unităților de învățământ (Școală, Grădiniță) și să atragem, cu ajutorul conducerilor ISJ Olt, cadre didactice bine pregătite profesional, cu autoritate intelectuală și morală. Efortul nostru s-a materializat, de-a lungul timpului, pe ansamblu, în rezultate bune la învățătură, rezultate care n-au întârziat să fie oglindite și în cadrul unor concursuri interjudețene și nu numai.  Nu mai știu cine spunea că „O carte, un stilou, un copil și un profesor pot schimba lumea!” Ce poate fi mai adevărat decât atât?»

Dar să dăm cuvântul protagonistelor noastre…

Arina-Victoria-Iuliana Dovan • • •• •• •• •• •• •• •• •• •• •• •• •• •• •• ••• •• •• •• • Marinela Florentina Dovan
Arina-Victoria-Iuliana Dovan • • •• •• •• •• •• •• •• •• •• •• •• •• •• •• ••• •• •• •• • Marinela Florentina Dovan

Marinela Florentina Dovan:

Faptul că am studiat în mediu rural nu constituie și n-a constituit niciodată un dezavantaj!

 «Mă numesc Dovan Marinela Florentina. Am terminat ciclul primar și gimnazial  școlar, la Școala Redea. În ciclul gimnazial, la sfârșitul clasei a-V-a, am obținut media 9, 96.  Seria rezultatelor bune a continuat cu mediile 10 (la sfârșitul clasei a-VI-a), 10 (în contul clasei a VII-a), încoronând tot cu media 10, finalul clasei a VIII-a.  În tot ciclul gimnazial, am avut-o drept dirigintă pe doamna profesoară Ana Ciobanu. Faptul că am studiat în mediul rural nu a impietat cu nimic asupra dorinței mele de învățătură și de cunoaștere… Și asta, în ciuda faptului că multe persoane, ca să nu zic personalități în ghilimele, abordează, într-un mod peiorativ, faptul de a urma cursurile școlare, primare și gimnaziale, la țară. Uităm prea des că „veșnicia s-a născut la sat”, cum spunea Lucian Blaga, și eu vă pot spune, acum, fără nicio ezitare: faptul că am studiat în mediul rural nu constituie și n-a constituit niciodată un dezavantaj! Dimpotrivă… Acest lucru a devenit puternic sesizabil, în momentul în care am ajuns să interacționez și să concurez cu anumiți colegi care au studiat în mediul urban… Așa am constatat dificultatea cu care aceștia se pregăteau la istorie  sau geografie, de exemplu, având în vedere că orizontul lor de studiu se limita doar la trei discipline: matematică, română și engleză! Acest lucru a reprezentat un dezavantaj enorm pentru ei, din cauza faptului că nu erau antrenați, din punct de vedere cognitiv, pentru studiu divers.

Personal, consider că exigențele profesorilor din Redea setează un prototip virtual al „elevului ideal”, al aceluia care este antrenat pluridisciplinar, fiind capabil să se adapteze diversității diferitelor materii de învățământ, al aceluia care nu se autolimitează. Menționez că întreaga mea evoluție școlară, intelectuală, să zic așa, se datorează experienței pe care am acumulat-o la Școala Redea, grație profesorilor mei, între care s-au aflat doamnele Daniela Manea și Vasilica Preotu, cadre didactice performante care au fundamentat ceea ce alții au reușit, ulterior, să dezvolte.  Reușitele mele la examenele ulterioare, deși obținute după o perioadă îndelungată de la terminarea studiilor la Școala Redea, se datorează, în mod semnificativ, profesorilor acestei școli, în special doamnei Daniela Manea, căreia aș vrea să-i adresez, pe această cale, mulțumiri speciale pentru știința pedagogică a domniei sale, pentru implicare, devotament și dăruire.  După absolvirea celor opt clase, am optat pentru Liceul „Mihai Viteazul” din Caracal, unde am fost admisă a doua, pe listă.  Cu excepția finalului clasei a -X-a, când am avut o medie de 9, 97, toți ceilalți trei ani de studii liceale au fost finalizați cu media 10.  Am promovat Bacalaureatul cu media finală 9,97 (10 – Istorie, 10 – Geografie, 9,90 – Limba și literatura română).  Am decis, apoi, să-mi continui studiile în cadrul Academiei de Poliție, unde am concurat pe nouă locuri, la nivel național. În ciuda nivelului competițional ridicat, am reușit să fiu admisă pe primul loc, la „arma” pentru care am optat. Examenul de admitere a fost provocator, având în vedere că am învățat singură și a trebuit să mă pregătesc pe mai multe planuri, inclusiv din punct de vedere atletic, eu nefiind o persoană cu înclinații sportive.»

Arina-Victoria-Iuliana Dovan:

Mulțumesc, în primul rând, părinților mei, apoi, mă înclin în fața profesorilor de la Școala Redea!

«Bună ziua! Mă numesc Dovan Arina-Victoria-Iuliana și sunt pasionată de orice ține de artele vizuale și literatură. Am terminat ciclul gimnazial școlar la Redea, unde am fost introdusă în fantezia limbii engleze de către doamna profesoară Daniela Manea, fapt fructificat din plin la liceu, prin ajutorul doamnelor profesoare Raluca Igna, Narcisa Georgescu și Camelia Cercelan Am obținut locul I, la faza națională a Olimpiadei de engleză, mențiune și Premiu special, cu locul 6, la faza națională a Olimpiadei de română, în clasa a-X-a, sub coordonarea domnului profesor Tudor-Mihail Bojocea. În acest an, am obținut locul I, la Olimpiada Județeană de Limba și literatura română, calificându-mă pentru faza națională.  Sunt la profilul Matematică-informatică bilingv, la Liceul „Mihai Viteazul” din Caracal. Am participat, recent, la un eveniment ce reunește liceenii cu performanțe din întreaga țară, „Champions United”.

Am observat o anumită reticență pe care o au unii oameni față de studiul în mediul rural, deși, în opinia mea, faptul că am făcut gimnaziul la Redea a fost un avantaj, în dezvoltarea educației mele, pe ansamblu. Profesorii au fost minunați, am colaborat armonios cu domniile lor, am putut să împrumut cărțile necesare de la Bibliotecă, am locuit la o distanță de o stradă față de Școală și, deci, nu mi-am pierdut timpul, ca să fac naveta la oraș.  Vor fi și părți negative, în a învăța la țară, dar, sincer, eu nu le-am simțit. Atâta timp cât profesorii, în programul lor educativ, au stat tot timpul la dispoziția întrebărilor noastre, făcându-și meseria cu profesionalism, faptul că învățam la țară devenise deja o noțiune abstractă, irelevantă, pentru dorința mea de a mă pregăti pentru viață.

Menționez că am terminat cu media 10, în toți anii de învățământ, atât în ciclul primar, gimnazial, cât și la liceu, până în prezent, când sunt în clasa a-XI-a. Mulțumesc, în primul rând, părinților mei, apoi, mă înclin în fața profesorilor de la Școala Redea, așa cum voi proceda, ulterior și în fața celor de la „Mihai Viteazul”…»

Cuvintele noastre sunt de prisos. Speranța există încă!

Dumitru Sîrghie

- Advertisment -

Most Popular