A apărut, recent, la Editura Hoffman cartea „Trei mari artiști populari ai județului Olt: Nicolae Nica, Constantin Nițu și Ion Crețeanu”, scrisă de Dumitru Sârghie.
În „Nota lămuritoare”, care prefațează această inedită apariție editorială, autorul demască disprețul total al politicienilor români, din Olt sau de aiurea, față de cultura înaintașilor noștri, față de valorile fundamentale: credința, cinstea, onoarea, patriotismul!
Totodată, autorul îi mulțumește lui Marian Vasile, primarul comunei Studina și președintele Partidului Mișcarea Populară Olt, pentru contribuția sa materială întru apariția acestei cărți.
Ionuț Dumitrescu
Notă lămuritoare
«Salutăm inițiativa primarului comunei Studina, d-l Marian Vasile, aceea de a susține material editarea acestei broșuri cu privire la gândurile și frământările care-i domină, în aceste vremuri politizate și anticulturale, pe cei trei mari artiști populari ai județului Olt: Nicolae Nica, Constantin Nițu și Ion Crețeanu. Asta dovedește că, iată, mai există cineva din politica Oltului căruia îi scapără sufletul pentru străvechea noastră artă populară.
Nu știu dacă mai sunt și alți politicieni locali cărora le arde să se aplece asupra trecutului fabulos al tradiției noastre milenare. Știu însă că cei trei mari artiști populari de pe meleagurile noastre, Nicolae Nica, Constantin Nițu și Ion Crețeanu, sunt mult mai prețuiți în capitalele lumii, decât la noi acasă, în România, și aproape uitați în județul Olt.
Fatalismul nostru oltenesc nu ține neapărat de disprețul total al politicienilor față de cultura înaintașilor noștri ci – mai ales – de ura lor față de valorile autentice, de valorile fundamentale: credința, cinstea, onoarea, patriotismul… De refuzul lor de a iubi, cu adevărat, comunitățile din Olt pe care le gestionează și de îndârjirea lor de a nu-i prețui pe cei mai înțelepți și mai învățați decât ei.
Dacă măcar o parte dintre cei aflați la cârma destinului acestui județ s-ar apleca pentru a săpa cât mai adânc în universul nostru popular, ar afla și ei de unde vin și încotro ar trebui să se îndrepte… Și când ar descoperi toate acestea, s-ar retrage, rușinați, și ar veni „desculți la scuze” (vorba lui Petre Țuțea) în fața acestor monștri sacri, care se numesc Nicolae Nica, Constantin Nițu și Ion Crețeanu. Ca să nu mai vorbim de marii pictori de icoane din nordul județului, de ceramiștii din Vădastra, Vădăstrița și Oboga, de țesătorii de covoare oltenești din Osica de Sus, de făuritorii de măști populare din Osica de Jos și Drăgănești-Olt, de cojocarii din Vădastra, de meșteșugarii în lut, os, lemn și fier din Milcov, Corbu, Iancu Jianu, Făgețelu și Brâncoveni, de împletitorii din papură și pănușă de la Călui etc.
Avem, în Olt, atâtea izvoare de creație, capabile să ne stimuleze optimismul și forța creatoare, încât ar muri de invidie orice specialist în artă populară din Europa , dacă noi am ști să le punem, cu adevărat, în valoare. Iar artiștii aceștia populari, unii deveniți celebri, alții – poate la fel de valoroși – dar nebăgați în seamă, nu vor aproape nimic de la noi, în afară de iubire și de un minim respect pentru ceea ce lasă în urma lor…
Ne punem deseori întrebarea dacă mai-marii politicieni nu s-au folosit, cumva, electoral, de-a lungul timpului, de acești oameni de-a dreptul excepționali, prin tot ceea ce au făcut domniile lor pentru cultura populară românească. Cu siguranță, așa au procedat liderii noștri politici. În șiretenia lor, ei își aduc aminte de astfel de personalități doar în campania electorală și încearcă să-i cumpere pe te miri ce. Uneori chiar reușesc, însă – de cele mai multe ori – artiști precum cei pe care-i venerăm noi astăzi se opun a deveni cutiile de rezonanță ale unor politicieni, care merg cu ursul electoral prin satele județului. Maeștrii de calibrul domnilor Nicolae Nica, Constantin Nițu și Ion Crețeanu nu pot fi manevrați politic. Ei nu fac decât ce le dictează conștiința și arta în fața căreia au stat în genunchi o viață întreagă. E destul să le arăți prietenia acestor oameni modești, sfioși și cu frica lui Dumnezeu în sân. E destul să le arăți iubirea acestor creatori de frumos și continuatori sui generis ai artei populare oltenești, fiindcă dragostea pentru rădăcinile din care ne tragem cu toții se naște și apoi moare, pentru a renaște, dar nu îmbătrânește niciodată. De unde vine acest dispreț al politicienilor față de valoare și moralitate? După cum se știe, „Omul nou”, pe care-l născocise societatea comunistă s-a transformat, la puțin timp după Revoluție, în „Omul de nimic”, sau „Omul iresponsabilității absolute”.
Democrația originală, instaurată de către foștii comuniști, a făcut ca, și după 1989, românii să treacă prin mai multe infernuri politice, care și-au nesocotit valorile autentice, plasându-și artiștii într-un destin nemilos, însă, paradoxal, nimeni nu le-a putut opri zvâcnirea sufletelor și arderea sensibilității lor românești până la incandescență. Artiști populari precum Nicolae Nica, Constantin Nițu și Ion Crețeanu simt durerea lucrurilor și reacționează prin artă la toată această violență anticreștină, la această domnie a banului care a consumat aproape integral rezerva de grandoare a neamului românesc. Noul ateism, practicat de puterea politică actuală, insultă dreptul copiilor noștri la credința în valorile strămoșești, insultă dreptul tineretului român de a-și cunoaște izvoarele…
Se spune că tineretul nostru este sclavul Internetului, al manelelor și al muzicii Hip-Hop, ori al altor curente underground… Că trăiește în prezent, visând la viitor, având drept modele de viețuire pe Gigi Becali, pe Radu Mazăre, pe Marian Vanghelie și pe Dan Diaconescu, cel care n-a încetat încă s-o caute pe Elodia… Greșit! Nu poți trăi fără candoarea și sublimul trecutului românesc, fără miturile noastre populare, nu poți trăi la nesfârșit cu iluzia îmbogățirii peste noapte, fără niciun merit, așa cum nu poți trăi cu ideea că salvarea românilor trebuie să vină din afara frontierelor țării.
De aceea, noi – cei care mai credem în destinul acestei patrii, nu trebuie să generalizăm, plasând tot tineretul României în aceeași oală a vanghelizării, becalizării ori otevizării acestei nefericite țări. Referitor la Mazăre, el a devenit deja un personaj din Povestea Poveștilor lui Creangă. Adică, seamănă mazăre și va culege, în curând, … altceva! Eventual, furtună…
Revenind la cei trei mari artiști populari, trebuie să spunem că, prin măiestria lor, prin patriotismul lor nedisimulat, domniile lor ne arată că salvarea noastră vine din noi, că putem fi și noi fericiți, dacă ne pasă de noi înșine, de trecutul și prezentul nostru, de rădăcinile și de ramurile noastre abia înfrunzite.
Străfulgerările lor teribile dau dovada neprihănită a sensibilității românești de-a pururi, iar conștiința lor veghează necontenit la valorile morale ale neamului românesc. Nu au de-a face cu averi și conturi în bancă și nici cu diplome cumpărate de la bazar, pe valută forte. Raportându-se la demnitatea și forța lor morală, tineretul din Olt și de pretutindeni poate înlătura disprețul nemăsurat al politicienilor față de tot ce e frumos, față de tot ce e românesc (și nu piere niciodată), față de omul de cultură și de spirit, în general. Iată ce l-a îndemnat pe Marian Vasile să contribuie, cu umilință, la editarea acestei mici, dar însemnate cărțulii, lăsând celor mai cu dare de mână să facă mult mai mult pentru acești valoroși continuatori ai tradițiilor populare oltenești, Nicolae Nica, Constantin Nițu și Ion Crețeanu, pentru aceste conștiințe, deocamdată, inegalabile.
Dumitru Sârghie, ziarist
Președintele Asociației Ecologia Bunului Simț
