Vâlcele – LANSARE DE CARTE

Iubitor de Neam și de Patrie, primarul comunei Vâlcele, d-l Alexandru Taifas, este unul dintre puținii primari rurali ai Oltului, care are un mare respect pentru istoria României, care-și cinstește eroii și care-i prețuiește pe oamenii de cultură, pe artiști și pe cei care au adus la cunoștința opiniei publice, prin cărțile lor, ororile înfăptuite de comuniști.

După comemorarea eroilor din Vâlcele, lansarea cărții „La Fântâna ’naltă” (cu privire la jertfa și lupta țăranilor din Vâlcele împotriva colectivizării), carte scrisă de Costel și Sabina Elena Vasilescu, precum și un simpozion pe tema „Crimele comunismului” (12 aprilie a.c.), primarul Alexandru Taifas „recidivează”, organizând, mâine, 19 septembrie, ora 10.00, la Căminul Cultural din localitate, lansarea cărții de poezie „Pentru tine, pentru voi”.

Volumul de poezii este scris de o fiică a satului, stabilită în Sibiu, d-na Ioana Sterpu. Va fi un eveniment cultural de excepție, așa cum este obișnuit să organizeze primarul Taifas, dovedindu-ne astfel, dacă mai era nevoie, că-i place literatura și că-i respectă pe cei care scriu cărți ce vor rămâne în memoria vremurilor. Felicitări d-le primar Alexandru Taifas! Felicitări d-na Ioana Sterpu!

LINIA ÎNTÂI

Pentru tine, pentru voi

Născută în comuna Vâlcele, din părinții țărani, Constantin și Lina, și având parte de un soț căruia-i place poezia, d-na Ioana Sterpu scrie, scrie, scrie… Poezie!

Cu siguranță, volumul de față, un volum consistent de altfel, a fost un proiect și un vis al autoarei, o carte din vis, precum chiar domnia-sa se confesează: „Ca visul să-l împlinesc, / Timpul să nu-l irosesc, / Am scris această carte, / Să rămână după moarte.”

După cum se vede, poeta Ioana Sterpu visează deja la posteritate și, pentru acest vis, domnia-sa imprimă versurilor o notă naționalistă, atât de necesară în contextul vremurilor pe care le trăim. „Cuiburile de omizi” ne-au împânzit țara iar Ioana Sterpu nu stă cu mâinile în sân, îndemnându-ne la revoltă: „Eu sunt din țare lui Împărat-Verde, / Și neamul meu este frumos, / Urmele noastre se vor pierde, / Dacă ne mulțumim numai cu-n os”.

Pădurea, piața, sinuciderile, disperarea nației române, foamea, sărăcia, hoția ridicată la rang de lege, facturile înrobitoare la întreținere, pensiile de mizerie, taxele mari pentru înmormântare, taxa pe stâlp și pe fum – iată temele predilecte ale autoarei, care are privilegiul să trăiască într-un oraș cu un nivel spiritual și material mult mai ridicat decât nivelul altor orașe din România – Sibiu!

„Ca să scrii o poezie, / Îți trebuie o Românie,/ Un pix, o hârtie, / Și puțină fantezie. / În ea găsești tot ce dorești, / Uzine-ruine, / Câini ce sar pe tine, / Vamă cu șpagă, / Oameni fără vlagă, / Spitale-nvechite, / Ziduri înnegrite, / Elevi eminenți, / Dascăli repetenți. / Parlamentari cu «succesuri», / Mitici cu interesuri, / Dorm la Palat, / N-au niciun păcat. / Crime la tot pasul / Îți năruie glasul, / N-ai servici, / Poți să pleci de-aici. / Să tot scrii, / Zilnic, poezii, / Să nu te oprești, / Chiar de-mbătrânești.

Găsim în poezia doamnei de la Sibiu și ruga pensionarilor către Moș Crăciun și invocații către Dumnezeu, ca să ne scape de “marinari” și “plagiatori”, după ce ne-a scăpat de „pantofar”, să ne scape de „ciripitori” și de manglitori… Găsim „Colinde în țara nimănui” și „Casa Poporului”, și aspecte din Revoluția din Decembrie 1989, dar și cu ce ne-am ales, după atâtea jertfe pe care țara le-a dat atunci. Aflăm că lui Boc (fostul premier portocaliu – n.r.!) i se mai spune și Piticot și că i-a cântat și lui, până la urmă, Cucuveaua.

Nu-i scapă autoarei nici românul cerșetor, care-și face… „mâna căuș, / Ca să bată pe la uși”, nici deziluziile privind rezultatele intrării noastre în Europa, nici lacătul pus la gura protestatarilor, ea gândindu-se la o țară „fără hoți și ticăloși”, și „fără baroni înțepeniți pe scaun”, care „și-au cumpărat pământ pe lună” și „și-au construit buncăre subterane”. Vrea o țară fără medici șpăgari, care urinează pe „Jurământul lui Hipocrat”, o țară fără țepari și măsluitori de rezultate electorale, fără traseiști politici și securiști, fără cianură la Roșia Montană, fără, fără, fără…

Ioana Sterpu visează la o lume ideală, credincioasă. Ea este o româncă adevărată, care scrie o poezie militantă împotriva trădătorilor de neam și țară. Tânjește după „Lumea florilor de vise / Și cu porțile deschise”, după un „Cer  albastru și senin”, după o primăvară „în strai de sărbătoare”, după o Românie ca o „Fata Morgana”, după o toamnă „cu lună”, ca să asculte „o doină străbună”, după o “iarnă glaciară”, într-o “casă de la țară”, acolo unde „o bătrână toarce caierul de lână”, după o seară de ajun, cu colindători la ferestre, cu “colindeți” și gutui, după o sorcovă care să ne readucă în lumea poveștilor de odinioară. Poeta tinde spre „lumina cea adevărată”, capabilă să redea poporului român normalitatea. Fiindcă, democrația noastră originală e ca un om de zăpadă, care se topește la primele licăriri ale soarelui.

Trecând cu îngăduință peste anumite scăpări în ceea ce privește ritmul, rima, muzicalitatea unor versuri (sau mai precis lipsa de muzicalitate), dar și peste niște mici accidente gramaticale, volumul Ioanei Sterpu „Pentru tine, pentru voi”, ne îndemnă la meditație și la românism.

Dumitru Sârghie