Avocatul Vasile Toncescu s-a născut în cătunul Vătași, comuna Crâmpoia, județul Olt, la 22 martie 1880. Fiul lui Vasile și Cliopatra ( Cleopatra ) Toncescu, proprietari agricoli.
Act de naștere
Din anul una mie opt sute optzeci, luna martie ziua deozeci și cinci ora ɖece dimineața act de naștere al Dlui Vasile de secsu bărbătesc.
Născut la 22 ale corentei luni ora 4 dimineața, an casa părinților săi din cătunu Vătași comuna Crâmpoia fiu al Vasile Toncescu în etate de ani 48, de profesiune proprietar în comuna Crâmpoia și al D-ei Cliopatra Toncescu proprietari în comuna Crâmpoia în etate de ani 37.
Martori au fost Manole Beletis 37 ani proprietar în comuna Crâmpoia al doilea martor Dimitrie Gheocheanu proprietar satul Vătași.[1]
Vasile Toncescu avut un frate Pascal, avocat, politician și deputat de Ialomița, iar sora lor mai mare Matilda V. Toncescu s-a căsătorit în București, în anul 1891 cu Grigore Raicoviceanu.[2]
Pe la 1877, proprietarii pădurii Palanca aparținânt comunelor Crâmpoia și Nicolae Titulescu erau Vasile Toncescu, partea dinspre Gheoca, care cumpărase această pădure numită și Palanga de la succesorii răposatului Drăghicean Gheochian, și tot Vasile Toncescu împreună cu Dimitrie Mavrodin ( zestrea din partea soției ) dețineau partea dinspre Ungurei, care atunci figura ca pădure separată. [3]
În anul 1893, Cleopatra Toncescu vinde partea ei de moșie numită,,Vătași’’,
din Districtu Oltu Plasa Șerbăneșci Comuna Crâmpoea, D-lui Dr.Leonte domiciliat în Bucureșci.[4] Vasile V.Toncescu a fost licențiat în drept al facultății din București.
Sâmbătă, 29 mai 1904, studenții universitari din București au ținut o întrunire la sediul asociației generale, în calea Victoriei 110.
Protestele studențimei Universitare din România [5]
D. Vasile Toncescu, valorosul președinte al societății, după ce într’o caldă și foarte judicioasă improvizație apără dreptul tineretului universitar român de peste munți de a-și afirma venerația sa pentru memoria eroilor naționali, cetește, în aclamațiunile asistenței următoarea:
moțiune
„Studențimea universitară întrunită în seara de Sâmbătă 29 Maiu în saloanele asociației studențești;
„Lund în discuție dispoziția ministrului de instrucție din Ungaria, prin care se interzice colegilor noștri, studenților transilvăneni , de a participa la serbările centenarului eroului național Ștefan-cel-Mare.
Considerând că un asemenea act e unul din acele mijloace indirecte prin cari guvernanții unguri caută să nege în fața lumii civilizate existența unei chestiuni naționale române în Ungaria;
Având în vedere că un asemenea procedeu nu are alt rezultat, în fața opiniunei publice de cât a se arăta în adĕverata lor lumină de simpli opresori
„Protestează cu energie contra acelei dispozițiuni și asigură pe studenții
Transilvăneni de nesfârșita dragoste frățească ce și cu această ocazie le arată.
Studențimea universitară română
După terminarea studiilor universitare V.V.Toncescu profesează avocatura, fiind înscris în Baroul Ilfov.
În presă din 1901, ca redactor la „Patriotul” lui Bacalbașa. A scris apoi la „Țara” și alte ziare. Colaborator statornic la „România”, „Curierul judiciar” și „Pandectele Române”.[6]
În ziua de 28 iunie 1919 Toncescu V. susține în Baroul Avocaților din județul Ilfov conferința „Problema unificărei legislațiunei în România Mare’’.
În anul 1922, în timpul alegerilor Vasile Toncescu s-a înscris în Partidul Național Român. În numărul din 8 Noembrie 1922, se relata despre convorbirea avută cu Vasile Toncescu despre Partidul național în vechiul regat.
S’a vorbit de înființarea în Capitală a unei secțiuni a partidului național din Ardeal. Am socotit necesar să ne adresăm d-lui avocat V.Toncescu, unul din primii bucureșteni înscriși în partidul național, care ne-a dat următoarele amănunte:
„Comitetul executiv al partidului național din Ardeal în ședințele dela 6,7 și 8 Octombrie , ținute la Cluj a hotărât întinderea organizațiilor acestui partid în toată țara. În consecință s’a și început înscrierea de membri. De altfel aceste înscrierĭ începuse încă dinainte de hotărârea comitetului executiv, de care se vorbește maĭ sus.
Astfel la data de 6 octombrie când s’a luat hotărârea extinderii partidului în tot cuprinsul țării se aflau deja 30 de intelectuali din București înscriși în partid.
Noi cei înscriși, continuăm a atrage noui aderenți. Deocamdată nu este vorba de o propagandă în mase ci de recrutarea cadrelor printre intelectuali .
Și această propagandă se face printre prietenii noștri. Le facem cunoscut hotărârea noastră și le arătăm programul partidului.
Această propagandă a început de vreo 2 săptămăni și în acest interval s’au înscris 60-70 de persoane.
_ O secțiune a partidului național la București există?
_ Nu, mi-a răspuns d. Toncescu. Nu există nici în București și nici în restul vechiului regat. Se vor înființa secțiuni pe măsură ce grupul aderenților va necesita aceasta. La București secțiunea se va înființa înainte de congresul partidului național, care va avea loc la Alba-Iulia.
Deocamdată noi, ca membrii ai acestui partid ne întrunim în clubul Majestic, unde ne consfătuim și unde primim adeziunile.
Membrii partidului național, secția București, s-au întrunit aseară ( n.n. 30 noiembrie 1922), la clubul Majestic. Au participat 200 de membri. S’a ales un comitet provizoriu, de 27 membrii, care împreună cu Comitetul executiv al fostului partid democrat să procedeze la organizarea definitivă a partidului național român în vechiul regat. Din acest comitet provizoriu face parte și Vasile Toncescu.[7]
În aprilie 1924 apare la București ,,Buletinul Uniunii Avocaților’’. Președinte Dem I. Dobrescu, Vicepreședinți: Virgil Benisa, Mihail Gropșan și Aurel Lazăr.
Membrii: Dionisie Ionescu, Justin Marsieu, Istrate Micescu, avocații Petre Missir, C. L. Naumescu, Em Pantazi, Ion Gr.Periețeanu, Ion St. Radovici, Vasile Toncescu, Vasile Tretinescu și M. Vasiliu Cristescu, C. [8]
La alegerile de deputați din 7 iulie 1927, V. Toncescu a fost ales supleant de Ilfov, pe lista Național țărăniștilor.[9]
În zilele de 7,8,9 septembrie 1928, la Craiova a avut loc Congresul general al avocaților din România. La acest congres Domnul V. Toncescu, delegat la Congresul internațional al avocaților relatând rezultatele misiunii sale, a spus că a invitat la Congresul din Craiova pe reprezentanții barourilor străine.[10]
Tot la acest Congres, avocatul Toncescu vorbind despre neajunsurile în justiție propune ca Congresul să voteze o moțiune și comitetul uniunii să avizeze la măsuri. La Congres a fost ales un Birou, din care făcea și el parte, ca membru
Pe 12 decembrie 1928 au avut loc alegerile pentru Adunarea Deputaților. Vasile Toncescu candidat pe lista P.N.Ț. a fost validat ca deputat de Ilfov. [11]
În urma alegerilor comunale de la începutul lunii martie 1930, pentru Sectorul I Galben ( București ), sunt aleși consilieri ai acestui Sector Național -țărăniștii:
Dem I.Dobrescu, Aurel Bolintineanu, Vasile Toncescu, d-na Calypso Botez dr. Amza Jianu, Ștefan Romanescu, Garabet Aslan, Dimitrie Niculescu, Lascăr Catargi și Virgil Serdaru. [12]
În anul 1930 Bazil Gruia[13], când era student în anul III la Facultatea de Drept a publicat în săptămânalul clujean,,Chemarea’’ un articol de incriminare a oficialităților pentru deznodământul tragic al răscoalelor din 1907, acuzându-l pe mareșalul Averescu de reprimarea sângeroasă a țăranilor participanți
Mareșalul l-a acționat în judecată pentru calomnie, mobilizând 60 de avocați pentru procesul declanșat. În apărarea studentului gazetar au sărit însă, din propria inițiativă 180 de avocați celebri la acea vreme între care se numărau Radu Rosetti, Pompiliu Ioanițescu, Ionel Pop, Grigore Manea, Vasile Toncescu și alții.
Procesul s-a încheiat la 1 Decembrie 1930, Tribunalul din Cluj declarându-l pe Bazil Gruia „vinovat de delictul de calomnie prin presă’’ și condamnându-l la 15 zile de închisoare corecțională, ca pedeapsă principală, precum și la 3000 lei pedeapsă pecuniară, cu suspendarea pedepsei”.
Opinia publică și presa au reacționat în favoarea condamnatului, fapt ce a determinat ca, în final Bazil Gruia să beneficieze de o grațiere generală.[14]
În nr. 14.456 din 13 Februarie 1931, Vasile Toncescu publică articolul,,Noua lege a avocaților’’ lege care se afla în,, discuțiunea Adunării Deputaților’’. Face aprecieri pertinente asupra propunerilor făcute pentru proiectul acestei legi de către Constantin Xeni, un fruntaș al Baroului.
Ziarul „Adevĕrul din 30 Mai 1931, publică un interviu al publicației luat avocatului „V. Toncescu, fost vicepreședinte al Adunării deputaților, membru al Baroului de Ilfov și candidat al partidului național-țărănesc la Senat, la colegiul consiliilor comunale pe județul Maramureș’’. De asemenea d.Vasile ne-a comunicat felul cum ănțelege guvernul să asigure libertatea și cum se face propaganda în Maramureș. V. Toncescu vorbește și despre piedicile puse de către prefectul județului’’.
În ziua de 14 iunie 1931, la Baroul Ilfov a avut loc alegerea a 7 membrii în Consiliul general al Uniunii avocaților din România, iar V.Toncescu cu 240 de voturi a fost ales[15]
Periodicul „Adevĕrul”, în numărul 14686 din 15 Noembrie 1931, publica pledoaria lui Vasile Toncescu în dezbaterile, care au avut loc în procesul Burillianu.
Eri au continuat În fața Curții de Casație desbaterile în procesul Burillianu.
Iată „Pledoaria” D-lui V. Toncescu:
În numele preșidenției consiliului de miniștri, a pledat d.Vasile Toncescu.
D-sa a susținut că nu este de competența contenciosului administrativ să judece cazul d-lui Burillianu.
Contenciosul are a judeca numai chestiunile funcționarilor statului stabili sau inamovibili, ceace nu este cazul d-lui Burillianu.
Acțiunea fostului guvernator al Băncii Naționale este de resortul dreptului comun; orice particular are dreptul să atace un act contrasemnat de ministru, însă numai pentru a cere despăgubiri. Greșit a procedat deci Curtea de apel, care deși a considerat că d.Burillianu e funcționar al unei instituții particulare totuși a primit să-i judece acțiunea în contencios.
- Toncescu termină demonstrând că guvernatorul Băncii Naționale este un mandatar revocabil.
În 1932, Vasile Toncescu a făcut un eminent studiu juridico-politic asupra reformei electorale, comparând efectele celor trei tipuri de sisteme electorale: al majorității absolute, coeficientului electoral și restul atribuite în țară.
Autorul a insistat în special asupra problemei circumscripțiilor electorale, care în acel moment nu era reglementat printr-o lege suficient de clară și convenabilă. Legea în vigoare, tocmai fixa dimensiunea circumscripției inferioare a departamentului cea ce permitea , pe de o parte constituirea unui număr juridic nelimitat de asemenea unități electorale și, pe altă parte, creiarea de circumscripții interdepartamentale.
În plus această lege dădea posibilitatea atribuirii unui număr mare de mandate după numărătoarea voturilor la nivelul circumscripției naționale.
Acest calcul, defavorizând circumscripțiile departamentale necesita după Toncescu o corecție a legii cea ce a determinat autorul să demonstreze în mod punctual efectele negative aduse sistemului în loc să explice importanța sistemului electoral reformat.[16]
Monitorul Comunal al Municipiului București, în numărul 14 din 10 Aprilie 1932 publica declarația de căsătorie a lui Vasile Toncescu 52 ani, necăsătorit, avocat, București, Bd. Elisabeta 24, cu Constanța Dumitrescu, 32 ani, divorțată, casnică, București, str.Cantacuzino-4.
Ziarul „Adevărul”, numărul din 22 iulie 1932, publică Tabloul nouilor deputați din România, în care este menționat și avocatul V. Toncescu ca deputat de Ilfov. Este ales apoi vicepreședinte al Camerei Deputaților.
În octombrie 1933, Vasile Toncescu era președintele ,,Comisiunii de legislație civilă, comercială și criminală a Camerei’’.[17]
OPERA
*Exproprierea, București, 1919.
*Problema unificării legislațiunei în România, 1920.
*Raport, 1920.
*Datoriile profesionale ale avocaților, 1924.
*O rază de lumină Căilor Ferate Române, 1929.
*Reforma electorală, 1932.
*Legislația chiriilor din timpul războiului ( cu Emil Otulescu ), 1919.[18]
*Colecțiune de legi și regulamente ( id. ), 1920.
*Decrete legi, 1919.
*Reforma electorală, 1919.[19]
Vasile Toncescu a decedat la Paris, în ziua de 19 februarie 1934.
Gazeta Transilvaniei, care apărea la Brașov, în numărul său din 22 Februarie 1934 anunța decesul lui Vasile Toncescu:
„La Paris a încetat din viață în urma unei operații cunoscutul avocat bucureștean și membru marcant al organizației P.N.Ț. din București Vasile Toncescu, fost vicepreședinte al Camerei”.
Gazeta ilustrată, No. 2 din Februarie 1934, publica fotografia lui Vasile Toncescu și un anunț mortuar:
„Vasile Toncescu avocat bucureștean , fost vice-președinte al Camerei, a încetat din viață la Paris, în ziua de 19 Februarie. Era un bun jurist și un neîntrecut cunoscător al problemei electorale, pentru care pregătise chiar una dintre cele mai apreciate reforme. Lăsând în urma lui unanime regrete”.
Ziarul „Adevărul”, nr. 15.377 din 20 februarie 1934, publică câteva ferpare, care anunță decesul avocatului Vasile Toncescu:
* Din partea familiei
„Constanța V. Toncescu soție, Matilda Toncescu și Pascal Toncescu soră și frate precum și familiile înrudite, au adânca durere a aduce la cunoștința prietenilor și colegilor încetarea din viață a lui
VASILE TONCESCU
fost Vice-președinte al Adunării Deputaților, Avocat,Vice-Președintele Uniunii Avocaților, în etate de 52 ani.
Data înmormântării se va anunța’’.
* Uniunea Avocaților din România.
„Are profunda derere a aduce la cunoștința tuturor confrațilo din intreaga țară pierderea ireparabilă a mult regretatului ei
VICE-PREȘEDINTE
VASILE TONCESCU
care la înființarea Uniunii a fost un distins și valoros colaborator la opera măreață realizată de această instituțiune păstrând scumpului dispărut o neștearsă amintire.
Roagă pe toți confrații a lua parte la ceremonia înmormântării a cărei dată se va anunța ulterior’’.
- Toncescu a fost colaborator al Intreprinderilor metalurgice David Goldenberg Fii S.A.
Consiliul de administrație al acestei societăți: „anunță cu durere moartea valorosului său colaborator căruia îi va păstra o nestrămutată amintire”.
Și Consiliul de Administrație și Direcțiunea Societății de Drumuri și Construcții „Via” cu adâncă părere de rău aduc la cunoștință încetarea din viață a mult regretatului VASILE TONCESCU – AVOCAT, Membru al Coniliului de Administrație căruia îi vor păstra o neștearsă amintire.[20]
Constanța v. Toncescu, Matilda și Pascal Toncescu, precum și familiile înrudite anunță colegii și amicii lui VASILE TONCESCU-Avocat,
Fost vicepreședinte al Adunării Deputaților și vicepreședinte al Uniunii Avocaților, că Miercuri 28 Februarie, la ora 10 dimineața se va oficia slujba religioasă la crematoriul „Cenușa”, de unde cenușa va fi transportată și înmormântată la cimitirul Bellu în cavoul familiei. Acest anunț ține loc de orice invitațiune personală. [21]
Rămășițele lui Vasile Toncescu, au fost depuse la cimitirul Bellu.
Azi dimineață (n.n. 1 martie 1034), la orele 10 jum. au fost aduse la Crematoriul „Cenușa”, rămășițele incinerate la Paris ale lui Vasile Toncescu, fost Vice-președinte al Senatului.
Au evocat personalitatea dispărutului, Naumescu din partea Uniunii avocaților, Iancu Petrovici în numele Baroului și Virgil Madgearu în numele Partidului Național-Țărănesc. Apoi urna cu rămășițele defunctului a fost transportată la cimitirul Bellu, unde s’a slujit un nou serviciu religios și depusă în cavoul familiei.[22]
Prof. Cornel Manolescu
[1] S.J.A.N. Olt, Colecția de Stare Civilă, Crâmpoia, anul 1880.
[2] Monitorul Primăriei București, nr.14, 31 martie 1891, pag. 158.
[3] sites.google.com/site/enciclopediacomunei serbanesti/dorofeiul
[4] Actul de vânzare întocmit la 15 septembrie 1893.
[5] Tribuna, Arad, joi 3/16 Iunie 1904, No.105, pag.3.
[6] Este numele unei publicații juridice, înființată în anul 1921, sub conducerea lui Constantin Hamangiu, consilier la Înalta Curte de Casație și Justiție.
[7] Adevĕrul, No.11.881, Vineri 1 Decembrie 1922
[8] Petcu, Marian, Istoria jurnalismului din România în date.
[9] Monitorul Oficial al României , No.153, 14 iulie 1927
[10] Congresul general al Avocaților din Romțnia, Craiova 1928, pag.37.
[11] Monitorul Oficial al României , No.283, 19 decembrie.
[12] Adevĕrul, nr.14.180, pag.3, 16 Martie 1930.
[13] Bazil Gruia ( n. 05.01.1909, Cristeiu de Mureș, azi Ocna Mureș – d.07.10. 1995, Cluj-Napoca ) a fost avocat, poet,memorialist. Gimnaziul în Turda, etapa liceală în Aiud, absolvind-o în 1927. Urmează Facultatea de Drept a Universității din Cluj ( 1927-1932. În 1932 susține doctoratul în Drept. Devine avocat și profesează avocatura la Ocna Mureș, Huedin și Cluj. ( ocnamuresonline.ro/1937 ).
[14] ocnamuresonline.ro/1937
[15] Adevĕrul, No14558, 16 iunie 1931.
[16] Zamfira, Andreea, Elections et electeurs aux XIX e et XX e siecles: une genealogie de l’ etude electorale en Roumanie – 2007 ( Traducere de către C.Manolescu ).
[17] Adevĕrul, No.15277, 24 octombrie 1933, pag. 4.
[18] Ottulescu Emil– avocat P.N.Ț, n. la18noiembrie 1882 în București. Deținut politic, încarcerat la 20.IX.1951, pentru 24 de luni. A fost în detenție la Ocnele Mari, apoi la Văcărești, unde a decedat la 04.03.1954, la spitalul penitenciarului, după șase luni de febră continuă. Fratele său Alexandru Ottulescu, n. în anul 1881 a fost guvernator al Băncii Naționale a României în perioada 1940 – 1944. Arestat în 1950, a decedat în închisoarea Sighet în anul 1944.
[19] Predescu,Lucian, Enciclopedia României Cugetarea, Seculum I.O., Editura Vestala, București, reditare 1999, pag. 856.
[20] ,,Adevĕrul’’, nr.15.378 din 21 februarie 1934.
[21] Adevĕrul,nr.15384, 28 Februarie 1934.
[22] Adevĕrul,nr.15385,joi 1 martie 1934.
