În stânga și-n dreapta lui
flori ca roua cerului
și ca ochiul-boului,
iarba-ciutei, coada-vacii,
care-ți scot din suflet dracii,
lemn câinesc, măceș și mur,
macul-ciorii din azur,
roiniță, nalbă-mare
rododafin și cicoare
busuioc și sculătoare,
spinul lui Cristos în zare,
ochiul-ciutei, lăcrămioare,
tâlhărea și stânjen alb,
dedițel, susai codalb,
lămâiță și mimoză,
cimbru și cătină roză,
rutișor și izmă creață,
barba mâței pentru greață,
creson și mărgăritar,
roșcov dulce și amar,
cocorăi, coaiele popii,
mentă din străfundul gropii,
ciuboțica cucului
și floarea-tâlharului,
merișor și cu glicină,
salbă moale și sulfină,
ciulini și pizda-țigăncii,
caprifoi, muguri de sălcii,
limba broaștei cu mălin,
într-o traistă de in,
vânj, rubarbă și pelin,
ienupăr și flori de vin,
măceș cu flori argintii,
crăițe pentru dilii
și poala Sfintei-Marii,
talpa-gâștii, sânziană
și flori de valeriană,
codița cocoșului
și moțul curcanului,
floare de lumânărică,
rochiță de rândunică,
petale din flori de mac,
iriși ca ochiul de drac,
oleander și orhidee,
liliac pentru femeie,
nalbă cu cerceii babii
și-alte leacuri pentru scabii,
anason pentru dor greu,
scaunul lui Dumnezeu,
ceapa ciorii și cucută,
pentru vreo femeie slută,
flori de floarea-soarelui
și de iarba-șarpelui,
pojarniță și măcriș,
pentru cei ce văd pieziș
darie și hibiscus,
pentru cel cu mintea dus,
floricele de bordură,
cu-amirosuri pentru gură,
lupariță și zgorghine,
ca să-i fie mândrii bine…
Masa vraciului e plină
și străluce în lumină…
Așa-l știm de când ne știm,
cu negoțul lui sublim,
așa trece peste veac
zeul florilor de leac,
înțelept, fără cusur
pune suflet și azur
peste flori de păpădie,
peste alte flori – o mie,
pe care doar El le știe,
peste leacurile-băbești,
peste ierburile-cerești,
și pe bani puțini, îndată
el îți dă natura toată
cu petalele-i de leac,
în săculeți de bumbac,
cu aromele-i ce-adie
în pungi albe de hârtie,
Dumnezeu în vechi să-l ție…
Dumitru Sârghie
