Adunarea Generală a ONU a decis, în anul 2003, ca ziua de 11 decembrie să fie declarată Ziua Internațională a munților, cu scopul de a atrage atenția asupra problemelor dezvoltării regiunilor montane ale planetei. Aceste zone, furnizoare de apă dulce, resurse energetice și hrană, sunt supuse defrișărilor îndeosebi în ultimele decenii, devenind vulnerabile în condițiile schimbărilor climatice înregistrate la nivel mondial, expuse degradării terenurilor și dezastrelor naturale. Creșterea temperaturii la nivel global, determină topirea ghețarilor montani, afectând turismul și aprovizionarea cu apă dulce a populației. Practicile agricole nesustenabile, exploatările în scop comercial și braconajul au avut impact negativ asupra biodiversității. Gestionarea durabilă a biodiversității în toate ecosistemele reprezintă o prioritate, în acest sens, ONU a declarat perioada 2021 – 2030, Deceniul ONU privind restaurarea ecosistemelor.
Marele Fănuș Neagu, în săptămânalul Țara (1994), aducea munților noștri un elogiu magistral: “Munții noștri sunt de dor. De aceea fruntea grâului, în iunie, se apleacă spre ei în rugăciune sfântă. Și ei o mângâie cu botul caprelor și cu mireasma amară de rășină și deschid balcoanele de piatră șlefuită din care ies stoluri de păsări să-și scalde trupul în aerul cald și în apa galbenă a câmpiei…
Munții sunt o câmpie abruptă care s-a urcat în spinarea urșilor, pe movile de aur și peste biserici de sare. Sunt partea revoltată și îndrăzneață a câmpiei, care într-o zi a plecat să găsească ploaia și zăpezile. Munții stau la masă cu Dumnezeu. Și odată vor fi din nou câmpie sau fund de mare, dar asta n-o să se întâmple într-o viață de om, ci într-o viață de jder sau poate într-una de zimbru….”
Ștefania MARINEANU
