«Sunt primar al comunei Vâlcele de 16 ani și mai vreau încă un mandat? De ce? Pentru că, din poziția de primar, am demonstrat „tuturor” (inclusiv celor mai înverșunați inamicii politici ai mei), că se pot face investiții, dacă ai idei novatoare, viabile și sustenabile. Idei care sunt în concordanță cu cerințele locuitorilor, cu nevoile lor și cu dezvoltarea firească a unei localități rurale, cu tendința apropierii condițiilor de viață cu cele de la oraș.
Încă din anul 2000, mi-am propus să nu-i dezamăgesc pe cei care m-au ales, atâta vreme, să fiu serios și perseverent, în tot ceea ce întreprind. Am făcut tot posibilul să trec, cu înțelepciune peste orgoliile „găștilor politice” din administrația locală, din asociațiile agricole și din școli, făcându-le pe acestea să înțeleagă că doar împreună vom realiza ceea ce ne propunem.
În toată această perioadă, interesele mele, așa cum le-am prezentat în campaniile electorale anterioare, au fost aceleași cu ale cetățenilor și ale aparatului de specialitate din primărie, îndeosebi între anii 2016-2020, subliniind, încă o dată, (de când fostele „glorii” Gherghe Cornel și Ion Birin) nu mai sunt în primărie.
Acum este o atmosferă bună, bazată pe încredere și respect reciproc, reușind, în această perioadă, să fac investiții și altele de mare efect pentru concetățenii mei. Spunem și cu alte ocazii că, în acest mandat, am realizat lucruri mari, cu atâta ușurință încât parcă am întinerit cu 20 de ani, fapt care îmi dă speranță că pot să fac, în continuare, lucruri bune pentru oamenii din Vâlcele, pentru localitatea în care m-am născut, în care trăiesc și pe care n-am părăsit-o niciodată.
În mandatul 2016-2020, am realizat următoarele obiective:
– Grădinița de copii de la Olteni, în valoare de 14 miliarde lei vechi, cu fonduri de la Ministerul Educației Naționale și din bugetul local;
– Apă curentă în cătunul Olteni, în valoare de 21 miliarde lei vechi, cu stație de pompare, stație de clorinare, bazin pentru depozitare cu capacitatea de 200 mc. Și cu două puțuri de mare adâncime, cu coloană de apă întinsă pe o lungime de 7,2 km, de care beneficiază un număr de 500 de cetățeni ai comunei;
– Canalizarea din satul Bărcănești, cu fonduri europene, în valoare de 53,7 miliarde lei vechi, cu stație de epurare, patru stații de pompare, întinsă pe o lungime de 10,5 km, de care beneficiază un număr de 700 de oameni, cuprinși în 370 gospodării și tot atâtea racorduri, suportate din bugetul local, spre deosebire de cele din satul Vâlcele de Sus, care au fost efectuate și suportate financiar de către oameni;
– Asfaltarea drumurilor comunale, proiect în valoare de 51 miliarde de lei vechi, în lungime de 6,9 km, care cuprinde străzi din Vâlcele de Sus (cătunele Mandinești, Dealu Mare și Licești), din satul Vâlcele (cătunele Bădia și Olteni), și din satul Bărcănești – despre care unii cetățeni afirmă că nu credeau că vor vedea așa ceva în timpul vieții lor, spunând că strada Rusca se aseamănă cu Rucăr-Bran spre Brașov;
– Am început lucrările în târgul comunal, proiect pentru trei ani de zile, în valoare de 43 miliarde lei vechi, în vederea creării unor condiții bune pentru utilizatori și pentru obținerea autorizației de funcționare. Menționez faptul că ceea ce am în plan să fac, în acest târg, este și o piață agroalimentară și, când se vor finaliza lucrările acesteia, vă spun că „unora” din comuna noastră nici nu le trece prin cap cum va arăta, la final, această investiție).
În acest mandat, am avut alături de mine:
– pe viceprimarul Boldoi Ion – care s-a ocupat de gospodărirea localității, fiind un om de încredere, serios și de perspectivă;
– pe secretarul localității Ionescu Vasilica, cu studii juridice (nu administrative), aceasta schimbând radical în bine activitatea de secretariat și dialogul cu oamenii fiind unul principial și onest;
– am avut aproape compartimentul financiar-contabil și de achiziții publice, condus de Cincă Ioana și de Corina Trică, salariați serioși care, prin activitatea lor, au făcut să nu se simtă lipsă unuia care le „știa pe toate” în primărie. La acest compartiment, totul a mers perfect, printr-o conlucrare principială și serioasă;
– de mare ajutor mi-a fost compartimentul social, condus de Diaconescu Dorinel, unul dintre „incomozii” lui Gherghe Cornel. Aici, printr-un dialog permanent cu cei de la Legea 416, cu școlarii și cu persoane cu dizabilități s-au făcut anchete sociale la timp și corecte, astfel încât cei îndreptățiți să-și primească, nestingheriți de nimeni, drepturile legale
– Și oamenii de specialitate de la compartimentul agricol s-au dovedit a fi niște profesioniști. Menționăm aici pe Călătoru Cristi și Găină Daniela Vivi, care au pus la punct registrele agricole, într-un timp scurt, în timp ce alții dinaintea lor n-au reușit să facă acest lucru în zeci de ani, fiind sub oblăduirea lui Gherghe.
Mulțumesc tuturor, pe această cale și mă rog să fie sănătoși, pentru a munci mai departe cu mine în primărie!
În final, vreau să le spun concetățenilor mei că, din 1867 până în 2020, de la Ispas Amărăscu – primul primar al comunei la Taifas Alexandru – al 46-lea primar, au trecut 153 de ani. Fiecare dintre ei a contribuit la modernizarea acestei așezări, în limita posibilităților financiare, materiale și profesionale, așa cum reiese din monografia comunei. Și, ca exponent al localității, în ultimii 30 de ani, am fost mereu preocupat să fac ceva pentru această comună.
Dar pentru mine rămâne mărturie în sufletul meu și ca un arc peste timp construirea, la inițiativa mea, a următoarelor proiecte de suflet:
1. Troița aviatorului Cornel Mînzățeanu – la a cărei festivitate și dezvelire au participat cele mai proeminente figuri ale aviației românești.
2. Troița construită în cinstea celor care s-au opus, cu piepturile goale, colectivizării forțate. Comuna noastră fiind o comună-martir în acest sens;
3. Panta de drum de la Brutărie, la Gheorghe Țoi, unde, de când mă știu, nu s-a putut circula, iar acum se poate urca și coborî cu cele mai moderne mașini;
4. Regularizarea Iminogului – prin care am scăpat bărcăneștenii de inundații pentru totdeauna;
5. Modernizarea drumurilor comunale, fie prin asfaltare, betonare sau pietruire, scăpând, pentru totdeauna, pe toți cetățenii localității de noroaie;
6. Realizarea iluminatului public stradal, înlăturând, pentru totdeauna, întunericul, pentru toți cetățenii comunei Vâlcele.
Mă mândresc cu asemenea realizări, pe care le voi purta în suflet mereu și încă o dată le mulțumesc și îi felicit pe cei care au fost alături de mine, pentru perseverență, știință și determinare, apreciindu-le cutezanța de a se implica într-un asemenea măreț proiect. În niciun caz nu mă refer la Gherghe sau Birin, care nu au participat nici cu gândul, dar mai ales cu sufletul la cele menționate mai sus.
De aceea, doresc încă patru ani să mergem împreună și, printr-un efort fără preget, să facem ceea ce mai trebuie făcut în Vâlcele. Dumnezeu să fie cu noi!
La terminare, vă rog să-mi îngăduiți să-l întreb și să-l rog pe d-l Cornel Gherghe să-mi dea și răspunsurile la patru aspecte, privind ilegalitățile pe care zice el că le-aș fi făcut în primărie:
1. Era prin anii 2003-2004, când acest individ (mâță blândă, zgârie adânc) a luat banii oamenilor, privind autorizațiile de construcție, în valoare de 4,5 milioane lei vechi și, când au venit cei de la ISC în control, a început să plângă. Nu mai țin bine minte (poate mă ajută Florică Stoian sau Doru Diaconescu), atunci s-a luptat el cu mine ca să nu încalc legea sau s-a folosit de mine ca să scape basma curată?
2. Era prin anii 2012-2013, când fratele lui Gherghe, Florin (casierul), fiind în timpul serviciului, a distrus Dusterul primăriei (știe el cum… mort de beat). Îl întreb pe Gherghe, fost secretar: atunci s-a luptat cu mine (deși nu totdeauna a reușit să mă convingă că greșesc, așa cum spune el în dreptul la replică, când eram hotărât să mă răzbun pe un salariat sau cetățean)? Exemplele pot continua, dar mă opresc aici. Cam așa arătau situațiile cu care s-a luptat cu mine această „floare vestită” din capul Mandineștiului!
3. Tot pentru Dusterul ăla, acest Gherghe, om cu două fețe, atunci a făcut chetă de la toți salariații primăriei ca să repare această mașină, dată primăriei în custodie și să plătească manopera și piesele la service. Nici până în ziua de azi nu i-a dat bani lui Minel Cucu – tot bietul Cace Sorin a plătit. Vedeți, oameni buni, cu își rotunjea veniturile acest Gherghe și cum își planifica cheltuielile… pe spinarea altora?!
4. În ceea ce privește pe prietenul său Birin, acesta trebuie să spună adevărul. De ce a fost dat afară din Consiliul Local sau de ce a făcut „pasul înapoi”, pentru că i-a trecut vremea sau pentru că are niște încurcături cu… legea? Că altfel nu-i ceda, sub nicio formă, candidatura lui Gherghe la această funcție atât de râvnită de amândoi.
Și îi mai spun încă o dată lui Gherghe să nu mai vândă gogoșari la grădinari, pentru că i-a luat lumea seama!»
