Lectura monografiilor transmite imagini prin cuvintele special ordonate. Cuvintele sunt consolidate cu documentele din arhivele studiate de autori. Ei au și cultul memoriei care s-a acumulat prin studii îndelungate. Din acest motiv, poartă în biografiile lor niște linii de forță creatoare. La redactarea monografiei cei doi autori s-au comportat ca niște revoluționari autentici, într-o misiune de luptă împotriva uitării. Să nu fie uitată biserica și credința este un mesaj cu profundă rezonanță patriotică. Biserica are un cimitir, cimitirul înseamnă morții care se odihnesc, iar respectul față de ei ne garantează că noi suntem vii. Biserica împreună cu cimitirul creează emoție, taină, empatie, și chiar tulburare. (Chiar dacă nu întotdeauna există concordanța înscrisurilor de pe cruci cu actele de stare civilă).
Autorii nu au o aliniere mecanică la conceptele ortodoxe ci una autentică. Sunt competenți și liberi, au libertatea și competența de a scrie, de a vorbi, de a construi ceva cu ajutorul cuvintelor. Opera lor sensibilizează, educă, sfătuiește și transmite gânduri bune. Lectura îmbină câteodată rezultatul unui amestec de imagini narative cu lumânări aprinse și fum de tămâie. Oferă o bucurie creată de contemplarea melancolică.
Mult respect merită autorii monografiei pentru truda prestată. Ca să elaboreze o monografie, autorul citește, cercetează, verifică, ascultă, reflectă, confruntă, dovedește, discută, adună… și abia în final scrie, dar, apoi corectează de mai multe ori (de câte ori este necesar), și se interpun multe alte stații.
După lansare, cartea primește botezul să intre în Cartierul Cărților.
Teodor Nedelea
