Sunt momente când, în anumite contexte de viață, ți se declanșează resorturi sufletești nebănuite. Te întorci în timp, retrăiești cu duioșie crâmpeie de viață, te emoționezi până la lacrimi. Ceea ce am simțit și eu, cu ocazia Concertului Popular ,,Cântece de voie bună”, susținut de Corul ,,Millennium”, în sala Centrului Cultural ,,Eugen Ionescu” din Slatina.
Cântecele populare și prelucrările folclorice pentru cor chiar mi-au amintit de anii copilăriei și ai tinereții, de vremea părinților și a bunicilor. Pentru că acestea înglobează experiențe de viață ce aparțin unei lumi tot mai îndepărtate de generațiile contemporane. Însă mesajul acestor cântece este la fel de actual. Ele reflectând stări, sentimente trăite sau retrăite și astăzi de semenii noștri, chiar dacă forma de manifestare este diferită.
Întotdeauna am așteptat pe cineva drag și în orice femeie este o Penelopă care așteaptă un Ulise al ei: ,,Toarce Leano, toarce, toarce/ Că Gheorghiță s-o întoarce/ Și-acasă când o veni/ Tot pe tine te-o iubi”. Apoi, fiecare femeie, indiferent de vârstă, se visează ,,o crenguță verde” care așteaptă ca ,,bădița să o dezmierde”.
Lumea satului de altădată avea normele ei nescrise. De aceea tinerii trebuiau limitați în a-și da frâu liber sentimentelor și pasiunii ce le cuprindea sufletul. Așa se face că, tocmai când trebuia să se întâlnească, fetele primeau câte o treabă de făcut, cum ar fi cernutul făinii cu sita cea mai deasă ,,să nu pot ieși din casă”, cum zice cântecul.
,,Mociriță cu trifoi/ m-o pețit la maica doi/ … Spune puiule de cuc/ după care să mă duc”, se întreabă fetele de măritat. Și astăzi sunt situații în care este greu de luat o decizie în acest sens, mai ales când de ea depinde tot restul vieții.
Poate că este mai ușor când ,,Pe Mureș și pe Târnavă, nu-i fată să-mi fie dragă”, atâta vreme cât cea pe care o ai deja ,,este mai frumoasă și mai drăgăstoasă”. Cum, întotdeauna, se va găsi ,,o puică de peste Olt”, pentru care merită ,,să ocolești hotarul tot”. Numai cine n-a ascultat niciodată ,,Tudorițo, nene ” nu a înțeles că o „rană de iubit” este mai grea decât ,,rana de cuțit”. Așa a fost și așa va fi!
Doamne!, ce apă limpede și domoală ,,văd” curgând peste pietrele așezate în cale, ca încercări ale vieții, când dna Emilia Stanciu interpretează ,,Alunel din Vadu Lat” și cum tânărul, cu cămașă de borangic și pălăria pe gene, vine tocmai ,,… de la Comani, peste deal de Telormani”. Dar, mai ales, îmi ,,apare” în fața ochilor chipul senin al Ilenei Constantinescu, din repertoriul căreia face parte acest cântec. Ileana Constantinescu, despre care mama îmi povestea cum mergea pe câmp și cânta oamenilor, pentru a le alina oboseala de la seceratul grâului. Și cum, odată, m-a dus în casa vecinilor, acolo unde ea venise, fiind rude, pentru a mă asculta și a-i spune dacă am talent sau nu. Cică ea ar fi încuviințat. N-am să știu, însă, niciodată dacă a făcut-o din politețe sau poate chiar sesizase vreo brumă de talent care, cultivat, ar fi putut să-mi schimbe destinul. Știu, însă, că sunt îndrăgostită de glasul ei limpede și lin, care pare a fi însuși ,,glasul vremii”, cum zicea scriitorul Mihail Sadoveanu. O ascult, cu aceeași duioșie și nostalgie, ori de câte ori am ocazia. Așa cum a fost zilele trecute la Concertul Corului ,,Millennium” sub bagheta maestrului Alexandru-Chirilă Stanciu. Atunci când am înțeles câtă nevoie avem, noi slătinenii, de asemenea evenimente. Nu numai pentru că ne mângâie sufletele, ajutându-ne să uităm de micile sau marile înfrângeri ale zilei, ci și pentru coeziunea realizată în rândul comunității slătinene.
Pentru asta trebuie să-i mulțumim maestrului Alexandru-Chirilă Stanciu, care l-a înființat încă din 2011, dar și celor care își pun talentul și timpul în slujba acestui Cor și, implicit, a noastră, a tuturor locuitorilor acestui oraș, iubitori de frumos.
Deși nu a fost ușor, după cum mărturisește maestrul. Încă de la înființare, trecând de sub o oblăduire sub alta, adică a Primăriei și, apoi, a Consiliului Județean, ba!, având și perioade când au fost ai nimănui… Astăzi, când ar putea fi ultimul concert ținut, cum zice prof. Stanciu, noi cei de bună credință facem apel la autoritățile locale și județene, cunoscute de altfel ,,drept model de colaborare instituțională în binele cetățenilor!”, de a găsi o soluție ca activitatea acestui Cor să continue. Mai ales că, în prezent, membrii acestuia provin din tot județul: de la Drăgănești, Caracal, Iancu Jianu, Balș și chiar din afara acestuia, de la Drăgășani. Dar acest Cor care este, deja, o parte a identității comunității noastre, mai are nevoie de ceva: de susținerea și aprecierea noastră, a slătinenilor. Așa că, haideți să facem cumva să-i perpetuăm existența!
Elena Sîrghie
