La Strehareți, pământul s-a deschis. Și, odată cu el, s-a deschis o rană a unui oraș. Oseminte, saci, morminte golite, mărturii ale unor familii și acuzații de o gravitate care depășește cu mult un simplu conflict administrativ. În centrul lor se află întrebarea care trebuie să primească un răspuns limpede: ce s-a întâmplat, vreme de ani, cu morții acestui oraș?
În conferința de presă de astăzi, 21 septembrie 2026, primarul municipiului Slatina, Mario De Mezzo, a prezentat public descoperirile făcute în Cimitirul Strehareți și a formulat acuzații extrem de grave la adresa fostului administrator al cimitirului, precum și critici severe la adresa modului în care instituțiile abilitate gestionează ancheta. Cele ce urmează reprezintă declarația integrală a primarului.
Mario De Mezzo: „Cât de adânc a putut fi îngropată conștiința unui oraș…”
«Motivul pentru care am convocat această conferință de presă este că un lucru care, la început, a părut o infracțiune extrem de gravă, dar o infracțiune și atât, am demonstrat sau s-a demonstrat că are ramificații extrem de toxice, atrocități la care o administrație normală, în anul 2026, nu vorbim doar în Uniunea Europeană, oriunde în lume, nu s-ar fi gândit și nu s-ar fi așteptat.
Mi se pare incredibil, de la ceea ce am descoperit până la ramificațiile ulterioare, nivelul de toxicitate al acestei firme care a administrat cimitirul municipiului Slatina timp de 16 ani și, probabil, asta este doar o picătură într-un ocean. Doar ceea ce am reușit să descoperim… Pe măsură ce Primăria va relua administrarea cimitirului în totalitate, vom descoperi și alte atrocități de necrezut.
Știm cu toții că, în urma unor săpături de întreținere în cimitir, colegii au descoperit oseminte umane, au anunțat IPJ Olt, care a venit și a preluat cercetarea și și-a început activitatea de a săpa pentru a vedea ce altceva se mai ascunde. S-au găsit sute de oase umane pe care IPJ le-a luat pentru anchetă.
Însă, un lucru extrem de grav: s-au descoperit, în urma săpăturilor, saci cu cadavre nedescompuse din perioada COVID-ului. Au data de înhumare pe ele, sunt saci speciali cum se foloseau în perioada COVID-ului și ei au fost descoperiți în urma cercetărilor suplimentare și au fost luați de Poliția Română.
De ce acest lucru dă o nouă dimensiune acestei infracțiuni? Pentru că, în acea perioadă, înhumările aveau un regim special. Și să pui în același loc oseminte deshumate, vom vedea mai târziu dacă cu drept sau fără drept, împreună cu cadavre din perioada COVID, este de o gravitate uluitoare.
Cred că, în mod normal, aceasta în sine ar trebui să fie o infracțiune aparte, pe care Inspectoratul Județean de Poliție și Parchetul să o documenteze și să o verifice amănunțit.
Mi se pare incredibil… Atrocitatea acestor fapte este de nedescris: să pui în același loc, într-o groapă comună, oseminte ale unor oameni din Slatina, despre care ei nu știau. Sunt oameni care au mărturii că au venit la locul de veci al părinților și nu i-au mai găsit acolo.
Și fostul administrator al cimitirului, care este un fost pușcăriaș, le-a spus cu un tupeu și un cinism de nedescris: „Au plecat, nu mai sunt acolo. Au plecat!” Despre părinții slătinenilor… Dar mai mult decât atât, să arunci în același loc, într-o groapă comună, să arunci și oameni decedați în urma COVID-ului reprezintă, din punctul meu de vedere, o altă infracțiune care ar trebui documentată separat, de o gravitate uluitoare.
De asemenea, am fost extrem de surprins de răspunsul domnului avocat al firmei care a administrat cimitirul, care a spus, cu subiect și predicat, că este adevărat că au scos oasele din morminte și că este adevărat că le-au pus într-o groapă comună.
Domnul avocat, nu știu, poate ar trebui să-l păstreze, că e un avocat bun, din ce înțeleg, dar aș vrea să spun public… Este un lucru pentru care am convocat această conferință de presă.
Pentru că ce a spus domnul avocat, din punctul meu de vedere, incriminează clienții pe care îi are. Nu doar că el confirmă public că au făcut acest lucru, dar ce nu știe dumnealui sunt două lucruri.
În regulamentul de organizare și funcționare al serviciului public pentru administrarea și exploatarea cimitirelor, regulament după care această firmă funcționa, scrie foarte clar, cu subiect și predicat, la articolul 20:
„În situația concesionării locurilor de înhumare părăsite și în care se găsesc oseminte, concesionarii, adică firma, au obligația de a le înhuma în nișe amenajate special în același loc.”
Deci ce spune domnul avocat e corect: domnule, au fost niște oseminte pe care le-am înhumat în altă parte, că așa ne zicea legea. De acord… Dar regulamentul spune nu că trebuie să faci o groapă comună. Regulamentul spune foarte specific că au obligația de a le pune în nișe amenajate în același loc.
Mai mult decât atât, ca să nu existe nicio suspiciune despre ce înseamnă cuvântul acesta «nișe», că avocatul mă aștept să vină să spună că o groapă de zeci de metri pătrați e o nișă, nu?
În același regulament spune așa: „Locurile pentru înhumarea osemintelor, nișele, vor avea dimensiunea de 0,50 m / 0,50 m”, adică acele nișe trebuia să aibă 50 cm / 50 cm, nu mai mult.
Ceea ce înseamnă că domnul avocat al celor care au administrat cimitirul a recunoscut public că clienții lui au comis această infracțiune, pentru că nu au respectat regulamentul.
Această nișă despre care se vorbește în regulament și în lege înseamnă că, în locul în care a fost înhumată persoana ale cărei oseminte vrei să le scoți, trebuie să sapi în acel loc această nișă de nu mai mult de 50 cm / 50 cm și acolo să pui osemintele pe care vrei să le deshumezi. Asta spune regulamentul. Asta spune legea.
Mai mult decât atât, îi aduc aminte domnului avocat, pentru că dumnealui ar trebui să țină minte ce scrie și ce semnează, că în controlul pe care comisia l-a făcut la această societate pentru a vedea cum administrează cimitirul, în prezența avocatului, același avocat, cu sub semnătura lui, iar documentul vi-l pot pune la dispoziție, în prezența avocatului, administratorul cimitirului a declarat în felul următor: „Nu există nișe separate în altă zonă a cimitirului, acestea fiind realizate în același loc de înhumare.” Deci, în controlul pe care l-a făcut Primăria, în prezența avocatului, administratorul spune că nu a făcut nicio nișă separată de niciun fel, ca să nu mai vorbim de gropi comune.
Și avem documentul, procesul-verbal cu semnătura atât a avocatului, cât și a administratorului cimitirului. Și ei spun: n-am făcut alte nișe, am respectat legea și regulamentul, adică în același loc de înhumare am săpat aceste nișe de 50 / 50 cm și acolo le-am pus. Ei bine, sutele de oase pe care le-am găsit în zecile de saci pe care i-am găsit îi contrazic. În același timp, aș vrea să arăt o dovadă că acest contract de administrare a fost nu îngăduit, nu tolerat, ci încurajat, atât de fosta administrație, cât și de actuala administrație a Consiliului Județean, prin președintele Consiliului Județean, Marius Oprescu. De ce vă spun asta?
Dincolo de faptul că, în fosta administrație, tatăl primarului era avocatul administratorului cimitirului. Adică, să ne înțelegem, Primăria a mimat această luptă cu administratorul cimitirului, pentru că presiunea din oraș era uriașă.
Eu n-am întâlnit în municipiul Slatina un om care să-mi spună: „Domnule, ăla este impecabil!”
Toți oamenii cu care am vorbit s-au plâns de servicii execrabile, de prețuri infernale, de umilințe și batjocuri în cele mai grele momente ale vieții lor.
În acest context al acestei lupte, tatăl primarului din mandatul anterior era avocatul administratorului cimitirului, iar președintele Consiliului Județean și al PSD Olt și prim-vicepreședinte național al PSD, Marius Oprescu, nu doar că tolera, încuraja acest contract. De ce?
Am în mână achiziția serviciului de transport cadavre al Spitalului Județean. Aveți o singură încercare să ghiciți cine este unicul furnizor de servicii de transport cadavre de la Spitalul Județean, aflat în directa subordonare a Consiliului Județean în Slatina. Este Ecumenic Funerar, aceeași firmă, am contractul aici. Vi-l pot pune la dispoziție… Achiziția și contractarea sunt valabile și azi.
Cel care a umilit și a călcat în picioare un oraș întreg, cel pe care un oraș întreg îl voia afară din acest cimitir, nu doar că era tolerat, primea contracte de la Spitalul Județean pentru a fi unic transportator al tuturor persoanelor decedate.
Adică, dacă deceda cineva în spital, trebuia obligatoriu să te duci la el, să-ți ducă persoana decedată unde aveai nevoie. Și, evident, dacă lua persoana decedată, îți vindea și serviciile de înmormântare și serviciile, toate celelalte conexe, pe prețuri de 14.000, 16.000 și 18.000 de lei noi.
Faptul că președintele Consiliului Județean, Marius Oprescu, în continuare, tolerează acest contract ne arată că este direct implicat în relații contractuale cu acest om și că încurajează acest contract toxic pentru Slatina.
Poate v-am mai spus despre atrocitățile pe care le-a făcut. Cred că cel mai elocvent exemplu este al unei familii căreia el i-a făcut groapa de înhumare mai mică. Și când familia a vrut să introducă sicriul în groapa de înhumare, a constatat că nu are loc. Și atunci Iliuță Andrei a venit cu drujba, a tăiat coșciugul în fața familiei și a spus: „Băgați-l, că acum intră!”
Nu mai vorbim de cinism, nu mai vorbim de inumanitate, vorbim de niște lucruri despre care eu nu cred că au precedent sau comparație, echivalent, în această lume. Poate în cele mai sălbatice locuri de pe acest pământ.
Am reușit, după multe lupte în instanță, să reluăm cimitirul și aș vrea să-i mulțumesc doamnei executor judecătoresc Țăpuș Ruxandra, care ne-a ajutat, pentru că administratorii cimitirului au părăsit, doar în urma executării judecătorești, această locație. Și doamna Țăpuș Ruxandra, deși este executor judecătoresc, a stat lângă noi în acest proiect și ne-a ajutat să recuperăm cimitirul.
Este un semnal de alarmă pe care îl trag față de cei care instrumentează acest dosar penal, atât organele de poliție, cât și Parchetul.
Aș vrea să pun o întrebare retorică și ușor ironică. Dacă era o situație identică din punctul de vedere al gravității în care eu aș fi fost cel acuzat, vă garantez că aș fi fost deja plimbat cu cătușe la mâini și arătat întregii țări.
Astăzi, Parchetul împreună cu IPJ Olt se mișcă cu viteza melcului și resping solicitări legitime ale Primăriei Slatina, de parcă nu își doresc să afle adevărul.
Îl somez public pe domnul comandant al IPJ Olt, Ionuț Ilinca, să nu încerce să mușamalizeze acest caz. Este un caz care este în atenția Slatinei, în atenția țării și va fi în atenția mea până când va fi soluționat.
De ce spun asta? Pentru că, în 2022, au fost articole de presă și sunt aici jurnaliști care au scris în 2022 despre acest lucru, care s-au soldat cu privitul în altă parte. Nu s-a autosesizat nimeni, n-a făcut nimeni investigații, n-a făcut nimeni cercetări. Toată lumea a dormit. Toată lumea știa, nimeni n-a făcut nimic, pentru că erau toți în cârdășie.
Îl anunț pe domnul comandant al Inspectoratului Județean de Poliție, Ionuț Ilinca, că această cârdășie s-a terminat și eu îl rog și îl somez, în același timp, să nu încerce să mușamalizeze.
De ce spun asta? În 3 septembrie 2026, am făcut solicitare către Parchetul de pe lângă Judecătorie să pună sechestru pe acte, pe hârtii. Nici până astăzi nu am primit răspuns. Ei au în continuare toate arhivele, toate hârtiile, toate documentele.
Ne așteptăm de la un om care a tăiat sicriul cu drujba, cu persoana decedată în el, în fața familiei, că va avea respect față de documente? Ne așteptăm la asta?
Ce fac Inspectoratul Județean și Parchetul? De ce nu avem documente sechestrate? De ce nu avem un om interogat deja în acest dosar? Nici administratorul firmei nu a fost chemat să răspundă la întrebări, să spună ce a făcut. Până în ziua de azi a trecut o săptămână și nimeni în acest dosar nu a fost audiat, nimeni. Ce așteptăm? Să distrugă documentele, să le modifice? Cum îi ajută pe ei să le schimbe?
Rog și somez, în același timp, Inspectoratul Județean și Parchetul să își facă treaba, pentru că aici vorbim despre un oraș întreg, care a fost călcat în picioare prea mult timp.
Mai mult decât atât, este foarte haios într-un mod cinic. Cred că Eugen Ionescu, dacă ar fi trăit astăzi și ar fi văzut ce se întâmplă la Slatina, cu siguranță ar fi scris o altă capodoperă.
Am cerut, în calitate de primar și în calitate de Primărie, administrator al acestui cimitir azi și proprietar al lui, am cerut administrarea de probe în acest dosar.
Astăzi îmi răspunde doamna prim-procuror al Parchetului, citez: „Primăria Municipiului Slatina nu are calitate procesuală necesară pentru a formula cereri în probațiune!”
Cum? Primăria Municipiului Slatina nu are calitate procesuală?
Deci nu avem pe nimeni audiat, nu avem niciun document sechestrat, ca să ne asigurăm că nu se schimbă, nu se modifică nimic, și Parchetul de pe lângă Judecătorie astăzi îmi răspunde mie, primarul municipiului Slatina, că nu am calitate procesuală?
Rog a treia oară și somez Inspectoratul Județean de Poliție Olt și Parchetul să își facă treaba temeinic, pentru că această situație, dincolo de faptul că reprezintă infracțiuni grave, grosolane, atrocități, lucruri nu că lipsite de moralitate, lucruri dincolo de ce ne putem imagina ca inumanitate… Este un caz de interes maxim pentru întreg municipiul Slatina.»
Tăcerea morților
Poate că ancheta va spune, în cele din urmă, adevărul despre ceea ce s-a întâmplat la Strehareți. Până atunci rămân oasele, sacii, mormintele golite și familiile care își caută morții. Pământul nu uită. El păstrează ceea ce oamenii încearcă să îngroape. La Strehareți nu se mai sapă doar după oseminte. Se sapă după adevăr. Iar când morții sunt scoși din morminte, întrebarea nu mai este cât de adâncă este groapa. Problema e cât de adânc a putut fi îngropată conștiința unui oraș.
Dumitru Sîrghie
