Pe 30 octombrie 2025, Biblioteca Județeană „Antim Ivireanul” Vâlcea a fost gazda unui eveniment cu o profundă încărcătură simbolică: celebrarea a 75 de ani de existență, sub titlul „Un timp al cărților, un spațiu al oamenilor”. Organizat cu sprijinul Consiliului Județean Vâlcea, momentul a adus împreună iubitori de cultură, personalități locale, bibliotecari, scriitori și cititori de toate vârstele. Într-o lume în care ritmul accelerat al tehnologiei pare să eclipseze valorile tradiționale, aniversarea a 75 de ani de existență a Bibliotecii Județene „Antim Ivireanul” din Râmnicu Vâlcea este mai mult decât o simplă celebrare instituțională. Este o reafirmare a rolului fundamental pe care cultura, educația și memoria colectivă îl joacă în viața unei comunități. Este o pledoarie pentru permanență, pentru rădăcini, pentru acea lumină care nu se stinge niciodată – lumina cunoașterii.
Deși biblioteca a fost înființată oficial la 1 noiembrie 1950, povestea ei se leagă de o tradiție mult mai veche, care începe acum peste trei secole, când Râmnicul devenea un centru al culturii românești prin tipăriturile lui Antim Ivireanul. Acest episcop, mitropolit și tipograf de geniu nu doar că a fondat prima tipografie din oraș, ci a lăsat o moștenire spirituală care continuă să inspire. Astăzi, biblioteca îi poartă numele cu demnitate, păstrând în colecțiile sale volume rare precum „Cazania lui Varlaam” din 1643 sau ceaslovul tradus de Antim însuși – mărturii ale unei epoci în care cuvântul scris era o formă de rezistență și înălțare.
În cele șapte decenii și jumătate de existență, Biblioteca Județeană „Antim Ivireanul” a trecut prin numeroase transformări. De la statutul de bibliotecă regională la cel de bibliotecă județeană, de la rafturile modeste ale începuturilor la fondul actual de peste 500.000 de volume, instituția a crescut odată cu orașul și cu oamenii săi. Astăzi, biblioteca nu este doar un loc de lectură, ci un spațiu european, modern, dotat cu tipografie, sală de conferințe, spații de cazare pentru oaspeți și, mai ales, cu o cupolă vitraliu unică în lume – certificată ca record mondial în 2020.
Această cupolă nu este doar un element arhitectural spectaculos, ci un simbol al deschiderii spre lumină, spre înălțare spirituală. Ea reflectă misiunea bibliotecii: aceea de a fi un far cultural, un loc în care ideile se întâlnesc, se ciocnesc, se transformă și se transmit mai departe.
Evenimentul aniversar a fost marcat de prezența elevilor, a oamenilor de cultură, a bibliotecarilor – actuali și foști – și a oficialităților județene. Discursurile rostite au fost emoționante, profunde, pline de recunoștință și speranță. Remus Grigorescu, fost director al bibliotecii și actual vicepreședinte al Consiliului Județean Vâlcea, a vorbit despre biblioteca ca despre o construcție vie, născută din visuri și pasiune. Alina Nicola, actuala directoare, a descris instituția ca pe un organism matur, dar mereu tânăr, hrănit de energia cititorilor și de dorința de reinventare.
Această dublă perspectivă – a trecutului și a prezentului – este esențială. Biblioteca nu este un muzeu al cărților, ci un spațiu al întâlnirii dintre generații, un loc în care tradiția se împletește cu inovația, în care trecutul este onorat, iar viitorul este construit cu grijă.
Autoritățile județene au promis continuarea investițiilor în modernizarea instituțiilor de cultură, conștiente că acestea trebuie să rămână atractive și relevante pentru tineri. Biblioteca „Antim Ivireanul” este deja un exemplu de succes în acest sens. Prin proiectele sale, prin deschiderea către noile tehnologii, prin evenimentele organizate – inclusiv cele dedicate inteligenței artificiale – ea demonstrează că poate fi un spațiu al dialogului între epoci, între discipline, între oameni.
Bibliotecă nu îmbătrânește niciodată
La 75 de ani, Biblioteca Județeană „Antim Ivireanul” nu este o instituție care își numără anii, ci una care își măsoară impactul. Ea nu îmbătrânește, pentru că este mereu hrănită de curiozitatea, entuziasmul și creativitatea celor care îi trec pragul. Este un spațiu al renașterii continue, al echilibrului între răbdare și îndrăzneală, între conservare și inovație.
Într-o lume în care totul pare efemer, biblioteca rămâne un reper de stabilitate, un loc în care timpul se oprește pentru a face loc gândului, reflecției, visului. Iar acest lucru, poate mai mult decât orice altceva, este dovada că spiritul uman are nevoie de biblioteci – nu doar pentru a citi, ci pentru a se regăsi.
Cristian Ovidiu Dinică
