În trecutul apropiat, Mario De Mezzo a câștigat en-fanfare Primăria Slatina, spulberând gândirea osificată a unui elefant cu picioare de lut – numim aici PSD Olt, în toată măreția lui încremenită în proiect.
În victoria impetuosului De Mezzo se poate întrevedea o anumită similitudine privind ascensiunea lui Darius Vâlcov, cu o diferență esențială: actualul primar a exploatat la maximum rețelele de socializare – un instrument aproape primitiv pe vremea lui Vâlcov, când campania se purta cu țepe din lemn, vopsite în portocaliu, în ascuțimea cărora, figurativ vorbind, au sângerat dosurile multor fruntași de „rang înalt” ai PSD Olt.
Îmi amintesc perfect cum întreg arsenalul jurnalistic al PSD Olt, acela care îl târâse pe Vâlcov prin toate noroaiele limbii române, a trecut peste noapte de partea lui, ridicându-l în slăvi și declarându-l erou al eticii socialiste, în clipa în care acesta a sărutat inelul plagiatorului Ponta. Conferința de presă din sediul celor trei roze a fost girată – semn malefic pentru viitorul lui Vâlcov – de prostănacul suprem Victor Ponta. N-am uitat momentul în care Pinocchio, în loc să-mi răspundă la întrebări, a spârcuit aerul, și așa toxic, al sediului PSD Olt, cu minciuni și baliverne demne de Mickey Mouse.
Impetuozitatea și antipesedismul lui Vâlcov s-au stins atunci, când s-a făcut preș în fața demagogului turcit Ponta. Restul e istorie – se știe unde este astăzi Darius Vâlcov!
Revenind la Mario De Mezzo: dihotomia dintre el și întreaga mașinărie pesedistă a Oltului funcționează la turație maximă. Slătinenii de bună credință se întreabă, siderați: va urma și el formula Vâlcov, sfârșind aplaudat în brațele PSD?
Va putea menține majoritatea în Consiliul Local, chiar și printr-un compromis cu AUR și cu transfugii de la PSD, pentru a-și duce la capăt proiectele în care crede o bună parte a Slatinei?
Cât îl va afecta ruptura guvernamentală dintre PSD și PNL, în condițiile în care tot ce face aici, la Slatina – mai ales în raport cu comportamentul PSD Olt – pare mai mult o acțiune pe persoană fizică decât o politică de partid?
Greu de spus. Dar cunoscându-l mai îndeaproape, aș risca o afirmație: Mario De Mezzo nu va face niciodată pact cu „diavolul roșu”. Nu de alta – s-ar trezi cu o ploaie de elogii din partea social-democraților de la Olt și de la Centru, iar presa PSD i-ar cânta imnuri de slavă, așa cum i-a cântat și lui Vâlcov, când a devenit unul de-ai lor.
„De-o fi una, de-o fi alta,
Ce e scris și pentru noi,
Bucuros le-om duce toate,
De e pace, de-i război.” (Mihai Eminescu)
Dumitru Sîrghie
