Motto: „A învăța că în viață, mai ușor se poate învinge ura cu dragostea, minciuna cu adevărul și violența cu abnegația, ar trebui să fie un element fundamental în educația oricărui copil.”
Mahatma Gandhi
Violența! O întâlnim peste tot, pe stradă, la televizor, în ziare, la școală, în magazine, de multe ori acasă și începem să credem că face parte din existența noastră, deci trebuie să o tolerăm. Nimic mai fals.
Insuficienta pregătire psihopedagogică a profesorilor, a educatorilor în general, lipsa de comunicare din partea elevilor, sunt principalele cauze ale violenței în școală, indiferent de forma pe care aceasta o ia(elevi – elevi, elevi – profesori, profesori – profesori).
Violența în școală nu este numai rezultatul violenței elevilor, ci și comportamentul neadecvat al cadrelor didactice este generator de conflicte.
Conduita elevilor poate fi influențată, deopotrivă de factorii individuali, de cei familiali, sociali sau școlari.
Majoritatea psihologilor școlari consideră că factorii psihologici sunt determinanți, factorii familiali și școlari fiind mai importanți
Comportamentul violent este declanșat de toleranța scăzută la frustrare, de dificultăți de adaptare la disciplina școlară, de imaginea de sine negativă.
Mulți dintre directorii de școală, o mare parte a psihologilor școlari identifică familia ca fiind principala sursă a violenței.
Relațiile conflictuale în familie, interesul redus al părinților pentru copii, familiile dezorganizate sau monoparentale și statutul socio-economic scăzut al familiei sunt cauzele familiale dominante ale conduitelor violente ale elevilor. Lipsa de supraveghere a copiilor, în situațiile în care ambii părinți lucrează în străinătate, este o cauză frecventă a violenței.
Consider că violența pe care elevii o manifestă la școală se datorează, în principal, dificultăților de comunicare cu profesorii care nu sunt deschiși dialogului. Mai mult, unii profesori nu evaluează corect rezultatele elevilor, mulți profesori impun cu orice preț autoritatea lor, aceasta pentru că nu sunt suficient de bine pregătiți profesional și nici psiho-pedagogic.
Nu cred că violența profesorilor față de elevi este o provocare din partea elevilor, ci, mai de grabă lipsa unei pregătiri psiho-pedagogice a profesorului, necunoașterea unor caracteristici individuale și de vârstă ale elevului îl fac pe profesor să nu interpreteze corect comportamentele neadecvate ale acestuia.
Violența în rândul profesorilor este generată de insuficienta dezvoltare a competențelor cadrelor didactice, care au deficiențe de comunicare cu elevii, nu au competențe de management al clasei, sau au o pregătire psiho-pedagogică insuficientă, neadecvată.
Consider că o altă cauză a violenței profesorilor o reprezintă nivelul scăzut de motivație al cadrelor didactice, pentru profesia lor. De asemeni, mulți profesori devin violenți și pentru că sunt stresați sau obosiți, nu au experiența didactică suficientă, nu au vocație pentru profesia de cadru didactic sau din cauza lipsei continuității în activitatea la aceeași clasă.
Violența perturbă grav mediul școlar, ea conduce la o deteriorare a climatului în școală, afectează raporturile elev – elev și elev – profesor și generează sentimente de insecuritate, de teamă, de angoasă, care influențează negativ dezvoltarea normală a elevului.
Trebuie pus accentul pe educație, cunoscut fiind faptul că „Educația este un vaccin contra violenței”, că „Victoria obținută prin violență este echivalentul unei înfrângeri, pentru că este temporară” și că „Violența este ultimul refugiu al incompetenței”.
Observ că azi sunt din ce în ce mai puțini oameni care investesc în educația lor și mai mulți care investesc în „distracția” lor.
Însă trebuie ținut cont că „distracția” durează o noapte, iar educația îți va rămâne toată viața.
Este cunoscut faptul că ȘCOALA este locul de producere și transmitere a Cunoașterii, de formare a competențelor cognitive, de înțelegere a sensului vieții și a lumii care ne înconjoară, de înțelegere a raporturilor cu ceilalți și cu noi înșine. Misiunea școlii nu este doar de a pregătii forța de muncă, ea trebuie să profileze caractere, să-i educe tânărului plăcerea de a învăța, dorința de a reuși și a face față schimbărilor de pe piața muncii.
Confucius spunea: „Natura ne aseamănă, educația ne deosebește”.
Prof. DUMITRU NICA, Slatina
