Proiectul „Migrația – fără bariere” a reușit să transforme arta teatrului într-un instrument de comunicare, vindecare și apropiere între oameni. Derulat în două etape – în România și în Germania – proiectul a implicat tineri și membri ai comunității românești din diaspora, oferindu-le ocazia de a-și exprima trăirile, de a-și împărtăși poveștile și de a se redescoperi prin exerciții de dramaturgie și teatru. Coordonatorii proiectului sunt Claudia Soare și Robert Kocsis. Claudia Soare ne vorbește despre experiențele emoționante trăite alături de participanți, despre puterea artei de a uni și despre felul în care acest demers cultural a schimbat percepția asupra românilor în comunitatea din Bremerhaven.
Cum s-a desfășurat proiectul? Ce activități a inclus?
Proiectul „Migrația – fără bariere” a avut două etape. Prima etapă s-a desfășurat în România, de pe 6 până pe 10 octombrie. A constat în cinci zile de ateliere de dramaturgie coordonate de mine și regizorul Robert Kocsis, unde am dezbătut și ne-am jucat, prin scris, cu tematica migrației, împreună cu 30 de tineri cu vârste cuprinse între 15 și 29 de ani. Iar unele din textele scrise de participanții din România au fost introduse și în partea doua a proiectului, și anume, spectacolul lectură ce a avut loc în Germania, în orașul Bremerhaven.
Etapa a doua s-a desfășurat de pe 11 până pe 18 octombrie și a constat în ateliere de teatru și dezvoltare personală pentru românii din Bremerahaven și împrejurimi (când spun împrejurimi, spun că au fost oameni care veneau de la 300 de km depărtare pentru a lua parte la aceste ateliere). Ele au fost susținute de actorii Sabina Lazăr, Alexandru Tudor și Robi Urs. Rolul meu a fost mai mult de ascultător și de luat notițe pentru spectacolul care a avut loc pe 18 octombrie.
Cum ați reușit să atrageți comunitatea locală să participe la proiect?
Ei bine, nu am fi reușit să strângem atâția oameni fără ajutorul Biancăi Manole-Nedelcu și al lui Fănel Hușanu, cărora le mulțumim pentru sprijinul oferit și pentru munca lor constantă în slujba comunității de români din Germania.
Ce rol a avut arta – mai precis, teatrul – în transmiterea mesajului despre migrație?
Sincer, nu m-aș fi gândit niciodată că unei comunități de români plecați la muncă sau stabiliți acolo le-ar putea lipsi teatrul. Dar chiar de la primele întâlniri coordonatorii noștri Sabina Lazăr, Robi Urs și Alexandru Tudor au reușit să-i facă pe participanți să se deschidă și să se cunoască unii pe alții și chiar pe ei înșiși mai bine. La fiecare întâlnire mai aflam câte un adevăr, câte o nevoie, câte o dorință, câte o durere. Și ăsta e rolul teatrului, să pună o oglindă. Să te recunoști în altul și să ai empatie. Cred însă că multe din exercițiile pe care le-am făcut cu ei îi vor ajuta pe mai departe, chiar și la locul de muncă, multe fiind bazate pe tema lucrului în echipă.
Care a fost cel mai emoționant moment?
E greu să aleg pentru că am plâns în fiecare zi. Dar dacă ar fi să aleg un singur moment de care sunt sigură că a fost emoționant pentru toată lumea, atunci cu siguranță spectacolul-lectură. Nu e ușor să vorbești în fața unor oameni, mai ales când textele constau în povești inspirate din viața lor. Le-am admirat curajul, ba chiar m-am simțit ca o mamă care-și vede pentru prima oară copilul la serbare. Este incredibil ce legături sincere s-au putut forma în atât de puțin timp. Dar din nou, ăsta e rolul teatrului, de a aduce oamenii mai aproape unii de alții.
Simțiți că proiectul a schimbat modul în care localnicii percep românii?
Îndrăznesc să spun că da! La spectacolul lectură au fost prezenți primarul din orașul Loxstedt, unde a avut loc spectacolul, împreună cu un jurnalist. Articolul fiind publicat în ziarul Nordsee-Zeitung. Și din câte am înțeles, ăsta a fost primul articol cu o vedere pozitivă despre români în 13 ani. Deci cred că am lăsat o pată de culoare în urma noastră.
A consemnat Dragoș Sîrghie
