166 de zile de când Iohannis l-a trimis pe Victor Ponta pe centura politicii

Încă din frageda lui copilărie politică și până în prezent, Victor Ponta l-a avut ca model pe Traian Băsescu (așa cum, la noi, la Olt, Gigel Știrbu l-a avut pe Darius Vâlcov), iar gurile rele spun că, în celebrul pact de coabitare, Marinarul șiret introdusese o clauză care îl obliga pe Mitoman să-i cumpere zilnic țigări și Whiskey, până când acesta îi va preda scaunul lui Ceaușescu de la Cotroceni, scaun de care s-a ferit, precum dracul de tămâie, însuși Ion Iliescu, cât a fost președintele României.

Îndatorat până-n celula-mama față de corsar, plagiatorul s-a ținut de cuvânt și i-a satisfăcut acestuia toate pohtele, chit că – de ochii lumii – și cu acordul stăpânului, mai mârâia și el printre gardul Cotrocenilor, ca să nu se prindă masele largi populare că e slugă la durlugă…

Socoteala de la Palat nu s-a potrivit însă cu cea din târg, poporul român deturnându-le, celor doi sforari marxiști planurile și promovându-l pe Klaus Iohannis în cea mai înaltă demnitate în stat, acest popor atât de hulit demonstrând  astfel întregii lumi că nu e nici șovin, nici extremist, nici aflat pe contrasens cu civilizația euro-atlantică.

Deunăzi, Victor Ponta, acest agresor politic care, în doar trei ani, a tulburat viața națiunii, mai rău decât a tulburat-o Băsescu în zece ani, a sărbătorit, cu lăutari și vuvuzele, trei ani de la căderea guvernului Ungureanu. O cădere, pe care și-a dorit-o și Traian Băsescu, o cădere care a fost posibilă utilizându-se niște trădători și tăietori de pensii din fostul PDL, indivizi de joasă speță, de calibrul deputatului turnător, Daniel Bărbulescu… Soțul unei cămătărese de excepție, Andra Rotaru, pe numele ei de fată măricică.

Iată un gest pe măsura celui mai penibil premier de care am avut noi parte de la Revoluție încoace. Un premier care întruchipează chipul schimonosit al unui fragment (din fericire, din ce în ce mai redus) al generației noastre post-comuniste tinere, care i-a întrecut în mârlănie, minciună, golănie și nesimțire pe înșiși tătucii ei spirituali,  Nicolae Ceaușescu, Ion Iliescu, Dan Voiculescu și Adrian Năstase.

Ne așteptăm ca Victor Ponta, împreună cu penalii săi, să celebreze mărirea salariilor parlamentarilor, creștere taxelor și impozitelor, decapitarea firmelor private românești, după punerea în aplicare a unui cod fiscal, făcut de un cercetat penal pentru hoții cosmice, să se cinstească pentru performanța sa de a  sugruma investițiile guvernamentale, pentru înfometarea unei națiuni ajunse la capătul puterilor și – de ce nu? – să sărbătorească nu mai știm câți ani de când și-a plagiat diploma de doctorat, fără să dea  socoteală pentru un furt intelectual  înfăptuit la drumul mare.

Acest Che Guevara răsuflat mai poate sărbători și venirea, în 1991, a minerilor în București, pentru ale căror fapte de vitejie le-a mulțumit stalinistul Ion Iliescu, poate organiza petreceri de aparatcik pentru ieșirea din pușcărie a lui Adrian Năstase, fost deținut de drept comun, și poate pune la punct lansări de carte cu toate operele pe care le vor scrie, la mititica, toți tovarășii lui de drum, care au absolvit cu Magna Cum Laudae, Academia Infractorilor. Mai poate să aniverseze două cincinale de când era angajatul lui Cocoș și al Elenei Udrea, să-și pună ecuson de român absolut, să-și arate rânjetul de hienă tânără și să chefuiască, în țările calde, alături de Ghiță, până va fi eliberat Motanul Felix… Poate să facă orice, pe banii noștri și sub privirile tâmpe ale unei Opoziții care nu se poate dispensa de proprii ei infractori și „prieteni” ai Codului Penal. Dar, orice ar face, cariera lui se apropie de sfârșit…

Cum ar trebui să răspundă românii de bună credință la chiolhanurile aniversare pe care le organizează Ponta pentru victoriile iluzorii pe care le-a obținut el în luptă cu poporul român?

Păi, noi zicem ca să sărbătorim, așa cum putem noi, în sărăcie, 166 de zile de când Klaus Iohannis l-a bătut pe Ponta la curul gol, după o campanie electorală în care repetentul clasei nu-și mai încăpea în piele și a cărui megalomanie a depășit-o pe cea a cizmarului de la Scornicești… Să punem mână de la mână, ca să bem și să mâncăm ceva în cinstea victoriei poporului român asupra hidrei pesediste și să-i dăm răgaz lui Iohannis, pentru că ne-a reangajat speranța, chiar dacă noul PNL nu se ridică la înălțimea lui morală. Nu-l place Băsescu, nu-l place Ponta, și au început să nu-l placă nici penalii din noul PNL. Ăsta e chiar un lucru bun, înseamnă că președintele își respectă fișa postului și nu vrea să fie, precum Ponta și Tăriceanu, prieten cu actualii și viitorii pușcăriași, fie ei și din PNL.

Așadar, peste 60 la sută dintre români, sărbătoresc, azi, măcar în suflet, 166 de zile de când Victor Ponta a fost dat jos de pe soclu. Ei vor ciocni un pahar pentru faptul că onor cariera politică meteoritică a Infantilului fudul se află la capăt de drum. Cu cât mai repede, cu „atât mai bine țării și nouă cu-atât mai bine.”

Dumitru Sârghie