Poet, eseist și traducător, Virgil Mazilescu s-a născut pe 11 aprilie 1942, în orașul Corabia. A murit la 42 de ani.
Opera lui Virgil Mazilescu este una dintre puținele produse literare ale deceniilor de comunism care și-au păstrat valabilitatea, în ciuda numeroaselor schimbări petrecute între timp. Originalitatea lui Mazilescu era una de limbaj, dar și de atitudine. Nu a scris mult, preferând calitatea în locul cantității. Uneori, scria ani întregi la un poem de câteva versuri.
„Generarea bogată de situații poetice neobișnuite și greu inteligibile, pusă de mulți sub semnul suprarealismului, este îmblânzită și prin utilizarea punctuației ca gest verbal (absența majusculelor, folosirea creatoare a celor două puncte, a ghilimelelor, a spațiului gol, a liniei de pauză și a parantezelor – după cum se vede, forme de ezitare, de autocenzură, de ironie). Rezultă un set de ipostaze ale poetului, de la nevroză la furia incoerentă și de la euforia repede reprimată la corijarea pozei melancolice printr-o mare emfază, toate implicând dorința de ascundere a «sinelui» prin joc intelectual”, spune foarte bine, într-un articol din Bucureștiul Cultural, criticul literar Doris Mironescu.
Cele mai cunoscute opere ale poetului sunt volumele de versuri „Va fi liniște, va fi seară”, „Fragmente din regiunea de odinioară”, „Guillaume, poetul și administratorul”.
În memoria poetului, redau spre lecturare:
șatov
ei au lumea lor și lumea asta a lor îmi face greață
și chiar cu o cutie goală de conserve în gură sînt gata să urlu
și chiar cu o bombă în măduva șirei spinării sînt gata să urlu
că au lumea lor și că lumea asta a lor îmi face greață.
mi-am uitat casa și numele
mi-am uitat casa și numele e obositor
să-ți știi mereu numele pe de rost
o grigore dumitru iulian ușa de la intrare
se deschidea înăuntru? și cîinele negru
al vecinului spuneți că mușcă? și n-ar trebui să umblu cînd e ger
cu capul descoperit prin pădurea de aluni? am uitat
am avut vreme destulă să uit din creier pînă în degete
aici lînga dunăre mă înconjoară păsări de tot felul
vrăbii gîste sălbatice specii rare de cocostîrci
și iubirea mea pentru ele se deschide
ca un port ospitalier – poate să vină iarna scitică
voi exista mai departe și voi călători mai departe: ecou
a doi părinți onești reverie de lebădă
auziți: viața: stele scobind încet cîmpia
mică istorie sumbră (și aproape neglijent redactată)
cu personaje și cu întîmplări destul de imprevizibile
trece în goană un pîlc de călăreți copitele cailor lor fumurii
povestesc despre tine și despre mine zice guillaume dus pe gînduri
cînd mă trezesc dimineața mai arunc afară două trei lopeți
de pămînt reavăn dar tu cum îți începi activitatea prietene
trece în goană un pîlc de călăreți copitele cailor lor fumurii
povestesc despre tine și despre mine zice poetul dus pe gînduri
cînd mă trezesc dimineața mai arunc afară două trei lopeți
de pămînt reavăn dar tu cum îți începi activitatea prietene
trece în goană un pîlc de călăreți copitele cailor lor fumurii
povestesc despre tine și despre mine zice administratorul dus pe
gînduri
eu cînd mă trezesc dimineața mai arunc afară două trei lopeți
de pămînt reavăn dar primarul cum își începe activitatea prietene
aha zic poetul și guillaume într-un glas ești prin urmare de-al nostru
termină-ți cafeaua și haide să mergem împreună la primărie
să înregistrăm petiția asta citește-o și tu
vrem pinteni de aur pentru călăreții care se-ntorc pîlcuri pîlcuri
un grajd mai curat și mai bine luminat pentru caii lor fumurii
vrem mai multe lopeți pentru locuitorii comunei noastre să ni se asigure
un pămînt reavăn cu rîme grase și mai vrem să aflăm dacă nu vă
este cu supărare cum își începe primarul nostru iubit și foarte
apreciat activitatea lui zilnică
guillaume poetul și administratorul
Georgiana Ispas
