Eu n-am să cer să fiți ca mine
Și nici ca unii ce-și doresc
Să fie-n țara asta bine,
Eu nu încerc să vă opresc.
Mi-e rău, firesc, și-un nod în gât
Se pune-atunci când voi jurați
Și nu pot spune ce și cât
Din truda țării chiar furați.
Eu n-am să cer s-aveți credință,
Ar fi prea mult și n-are rost,
Că-n oameni fără conștiință
Sălășluiește duhul prost.
Ce-nalță ziduri și castele
Adună aur cât încape,
Dar nu gândesc, că-n zile grele
Se duc pe nesfârșite ape.
Curgând minciunile șiroi
În plin sezon cu declarații
Când tot mințiți, să știți și voi
Că vă furați părinții, frații.
Eu nu vă cer să fiți cinstiți
Plângând ca noi în sărăcie,
Dar nici așa să ne prostiți
Tăind mereu în carne vie.
Cum n-ați avut valori în grile,
Cu mâna rece pe topor,
Ați reușit, de ani de zile,
Să dezbinați acest popor!
De vreți ca ,,jocul’’ să vă iasă,
Cum știți mereu a vă preface,
Mai bine stați ,,cuminți’’ acasă
Și ne lăsați, de-acum în pace!
Any Drăgoianu
