Această monografie este onorată de doi consultanți științifici de mare calibru în vaste domenii culturale: ILIE BĂDESCU, membru corespondent al Academiei Române, împreună cu ION ANDREIȚĂ, eminent jurnalist și scriitor.
Cartea începe cu un CUVÂNT ÎNAINTE, frumos conceput de o personalitate a ortodoxiei actuale, Pr. Dr. MIREA VÎRTEJ ANU. Dumnealui elogiază străduința autorilor IOAN C POPA (doctor în sociologie) și DOINA MATEI-LEULESCU ( istoric ), ca fiind o continuitate a tradiției ce aparține „Școlii sociologice de la București, fondată și condusă de savantul DIMITRIE GUSTI”.
Urmează PREFAȚA, unde cei doi autori motivează apariția monografiei prin insistența „a doi iluștri consăteni din Perieți – doamna GETA PÂRVAN-TOLEA și ION ANDREIȚĂ”. Aceeași autori apreciază utilitatea informațiilor oferite de „excelenta monografie a comunei Perieți”, scrisă de regretatul profesor MIHAI BARBU alături de CLAUDIA-TEODORA TRUȚĂ și CONSTANTIN-CĂTĂLIN BARBU.
Prefața autorilor semnalează derularea următoarelor repere, sau, concluzii preliminare: 1.Istoria veche a ortodoxiei din spațiul românesc, 2.Credinta puternică în DUMNEZEU, 3.Prezentarea unor evenimente istorice și sociale importante, 4.Descrierea unor figuri luminoase de preoți devotați comunității lor.
Cartea are în continuare o INTRODUCERE unde se comunică informații despre: Așezare (a localității Perieți), Vecinătăți, Atestare documentară, Participare la evenimente. Toate descrierile făcute aici își au precizia și farmecul lor. „În primăvara anului 1907, turbulențele sociale au cuprins multe localități…..iar șeful gării Mierlești cerea ajutor noului prefect de Olt, Constantin D. Anghel (fratele poetului simbolist, Dimitrie Anghel) trimis de guvernul de la București să impună ordinea”.
Monografia are patru capitole care focalizează patru biserici, apoi se continuă cu descrierea unor prelați și se încheie cu o bibliografie consistentă (lucrări, periodice, surse on-line, informatori, arhive). Lista descriptivă a prelaților se finalizează cu o scurtă și elegantă prezentare a regretatului protopop ION D. TRANDAFIR.
CAPITOLUL 1 începe cu pagina 21 și face comentarii despre Biserica parohială cu Hramul ” Sfântul Dimitrie” din Perieți de Mijloc. CAPITOLUL 2 scrie despre Biserica cu Hramul „Sfântul Nicolae” din Perieți de Sus. CAPITOLUL 3 se referă la Biserica cu Hramul „Sfântul Nicolae ” din Mierlești de Sus. CAPITOLUL 4 comentează Biserica cu Hramul „Adormirea Maicii Domnului” din Mierlești de Jos.
Monografia expune prezentări pe o plajă foarte largă de probleme bisericești. Majoritatea problemelor sunt specifice timpului respectiv (trecut sau prezent). Ca de exemplu, relațiile dintre preot și primar, care, nu au fost totdeauna niște relații cordiale. Pe de altă parte, colaborarea preotului cu cântărețul era câteodată deteriorată. Sau, reclamațiile enoriașilor cu privire la cheltuirea banului public. „Colectarea sumelor și întrebuințarea lor trebuia să se facă în bună regulă și conform legilor contabile”. Această precizare este extrasă dintr-un proces-verbal semnat și de notarul comunei, MARIN ANDREIȚĂ.
Nu este neglijată nici calitatea lucrărilor efectuate în folosul bisericii. În acest sens, nu putea fi încheiat contractul de pictură decât cu pictori autorizați. Prin urmare, se evită orice „zugrav cârpaci” care nu posedă autorizație legală. Exigența autorităților și a comunității locale pentru nominalizarea viitorilor preoți era evidentă. Fiindcă nu se dorea un temporar sau navetist, sătenii „au cerut să fie numit un preot pentru totdeauna”, care, „să-și petreacă viața normal și să fie exemplu tuturor”. Cei ce nu se conformau regulilor impuse de Protoierie erau avertizați cu hotărâri luate „spre a li se face cuvenită observație”. Exigența rezona proporțional cu efortul contributiv al credincioșilor. Erau și situații când plata preoților se făcea cu cereale. Chiar în aceste condiții, preotul trebuia să fie un bun gospodar(manager). Controalele consemnau în documente că „Biserica are o curte bine îngrijită, cu ronduri unde s-au semănat flori” și „Cantina este la școala primară, unde se servește ceai în fiecare dimineață, iar de trei ori pe săptămână masă caldă”.
Exista o selectivitate a strângerii fondurilor și implicit a unei comunicări vizavi, motiv pentru care a rămas transmis faptul că „în această parohie nu s-a colectat nici-o sumă pentru Organizația legionară”. Nu e neglijabilă nici situația când un localnic, influențat de „minunea de la Maglavit”, a provocat multă tulburare în toată zona. Altădată, o inspecție ajungea la concluzia că „reclamația a fost făcută atunci când era supărare pe preot”. Sunt atinse multe aspecte din vastele domenii ale vieții trăită la țară: școala rurală, ajutorarea copiilor săraci, văduve de război, loturi agricole, pregătirea premilitară, cămine culturale, cercuri religioase, orfani, cimitire, decese, nașteri, monumente, eroi, cărți, biblioteci, bani, candele etc.
Preoții desfășurau multiple activități culturale, inclusiv conferințe. Cu acest prilej, comunicau auditorului sătesc că „lumea aleargă după liniște, adevăr și dreptate”. Atunci când era necesar, la sfârșitul Sfintei Liturghii s-au făcut Parastase pentru eroii căzuți pe câmpul de luptă. Salutară este generozitatea comunității locale din Bălteni fiindcă a oferit refugiu preotului TOMȘA ZENOVIE, refugiat împreună cu familia din localitatea Poiana, situată pe malul Nistrului în Basarabia.
Cartea bine lucrată la Editura 1PRINT din Suceava, a fost anterior excelent tehnoredactată de domnișoara LUIZA POPA. Monografia a apărut la inițiativa și cu sprijinul doamnei GETA PÂRVAN-TOLEA, cu speranța că paginile cărții vor lumina „spre mărirea aureolei ce trebuie să înconjoare aceste pioase amintiri”.
TEODOR NEDELEA
