Nu toți dintre noi prindem rădăcini în locul în care ne-am născut sau am copilărit. Pe unii viața ne duce și ne așază în locuri pe care Dumnezeu a hărăzit să le înnobilăm cu existența noastră.
De-a lungul vieții ei, Slatina a avut parte de astfel de semeni de-ai noștri care, prin activitatea lor, au făcut-o să evolueze și să-și contureze identitatea. Așa cum este dna Aurelia Grosu, muzeograf, cercetător, istoric, om de cultură al comunității noastre. Cea care s-a identificat cu destinul cultural al acestui oraș. Mărturie stă cea mai recentă realizare a sa, volumul „Străzile Slatinei. Istorie sentimentală”, lansat joi, 12 martie, a.c., în sala Centrului Cultural „Eugen Ionescu”.
După ce, în deschiderea evenimentului, d-na Aurelia Grosu „ne-a cuprins cu privirea și sufletul”, ne-a invitat „să pășim împreună într-un univers de altădată, unde oameni, case și străzi țes povești adevărate” (Aurelia Grosu). Adică, să descoperim, în cele peste 300 de pagini ale cărții „lumea Slatinei care a pendulat între Orient și Occident, încercând să iasă din cutumele modului de viață patriarhal” (A. Grosu). Ca să putem simți și noi acest aspect al vieții Slatinei de altădată, trebuie să ne lăsăm purtați pe străzile acesteia. Pentru că „Fiecare stradă are povestea ei, păstrată în memoria hrisoavelor, a fotografiilor vechi și noi, a reclamelor, afișelor sau hărților, martori trecători ai timpurilor care au fost”, cum spune autoarea cărții.
Cartea scrisă de Aurelia Grosu reprezintă, astfel „Noua renaștere a Slatinei, pentru că, aici, găsim fundamentele mărețe ale acesteia”, după cum apreciază profesorul și scriitorul Cornel Niculae. Pentru că, Aurelia Grosu, potrivit aceluiași Cornel Niculae, are „acel talent de a introduce substanță în această istorie a orașului și de a te provoca să participi la ea, plimbându-te pe străzile acestuia și întrebându-te cum ar fi trăit acei oameni odinioară”. Poți reconstitui, astfel, cu ajutorul informațiilor și imaginilor din această carte „Orașul pe care l-au lăsat, oamenii care au trăit cândva aici, cu amintirile, poveștile, obiceiurile, cu felul lor de a fi și a trăi (…), o lume a bunicilor și a părinților noștri care ne-au lăsat o moștenire de neînlocuit” (A. Grosu). O lume pe care autoarea ne-a adus-o la lumină, printr-o intensă muncă de cercetare, de studiu, în calitate de muzeograf, de realizator de emisiuni TV și de studii dedicate Slatinei, în diversele ei etape de existență. Astfel, putem spune că această carte, „Străzile Slatinei. Istorie sentimentală”, este o încununare a întregii opere pe care domnia sa a dedicat-o orașului care a adoptat-o cu mult timp în urmă. Ca orice om de cultură, intelectual care se respectă, Aurelia Grosu recunoaște că nu ar fi reușit, în acest demers nobil, fără ajutorul unor oameni pe care a știut să și-i apropie, unii dintre ei adevărați „aristocrați ai spiritului” (A. Grosu), precum d-l dr. Mircea Șerbu sau notarul Ion Spirescu, „depozitari ai unor informații și colecții unice despre trecutul orașului” și cărora le mulțumește din suflet. Printre cei care i-au stat aproape la facerea cărții se numără și alți intelectuali slătineni precum : Cristina Botez, artist plastic, prof. Doina Leulescu, arhitectul Sever Mitrache și dr. Tiberiu Spirescu. Ca unul care cunoaște din interior nașterea acestei cărți, dr. Mircea Șerbu ne asigură că aceasta este „un imn al orașului cu refrenul «Carte frumoasă cinste cui te-a scris»”
Cum a reușit Aurelia Grosu să compună acest imn? Sigur, și cu sprijinul celor care au primit-o în casele lor, „retrăind alături de aceștia bucuria reîntâlnirii cu bunicii și străbunicii acestora” (A. Grosu). Dar, mai ales, cutreierând străzile și descoperindu-le frumusețea, pentru că, așa cum zice dr. Șerbu „Aurelia Grosu are o busolă care o conduce spre frumos”. Și, astfel, a descoperit „Case mute, altele care vorbesc și foarte rare din cele care cântă” (Mircea Șerbu).
Trăitoare pe una dintre aceste străzi, „Tudor Vladimirescu”, fostă „Obrocari”, dna prof. Doina Leulescu, ea însăși „aplecată asupra unui segment important din istoria Slatinei, aducând în memorie faptele eroilor de război” (A. Grosu), identifică și ea două categorii de case: „Unele care râd, grație actualilor proprietari și altele care plâng, ca de exemplu casa preotului Pleșoianu”.
Autoarea „conceptului grafic” al acestei cărți, după cum ne spune dr. Șerbu, este Cristina Botez. Cea care împlinește, anul acesta, 50 de ani de când a poposit în acest oraș, venind tocmai de la Turda. Și dacă la început a ezitat să răspundă la întrebarea „unde este casa ei?”, pusă de către un reporter, astăzi ne mărturisește, cu emoție, că această casă este Slatina. Un oraș pe care, zice, „l-a descoperit în substanța lui cea mai intimă”. Încât nu se poate simți decât onorată că a fost implicată în acest proiect numit „Străzile Slatinei. Istorie sentimentală”. Deși nu a fost ușor, având parte de multe provocări cum ar fi „corelarea textului cu imaginea” sau „întâmplări care nu se dezlegau”. De aceea, satisfacția este cu atât mai mare că, prin truda lor, a celor care i-au fost alături autoarei, au reușit „să aducă un omagiu respectuos memoriei Slatinei și, în același timp, o cruce care trebuie dusă mai departe” (Cristina Botez).
La Sărbătoarea dedicată orașului nostru, în această zi de 12 martie, a contribuit și arhitectul și pictorul Sever Mitrache cu expoziția sa din foaierul Centrului Cultural, intitulată, sugestiv, „Semn de carte”. Cel care, așa cum spune dr. Șerbu „A transfigurat artistic orașul în lumină și culoare” , Sever Mitrache, este pentru Aurelia Grosu, în primul rând, „reazemul de care ai nevoie, când vezi că totul a dispărut și nimic nu te mai poate ajuta” (A. Grosu). Iar pentru acesta cartea Aureliei Grosu este „modul de a ne ajuta să vedem casele din Slatina altfel decât din punct de vedere profesional, adică din interior către exterior”.
Iubirea pentru orașul tău se cultivă cu timpul, mai ales, când ți-a fost transmisă în familie, din tată-n fiu așa cum este cea a dr. Tiberiu Spirescu. „O familie venită pe la 1880 din Ohrid, care a adus o contribuție extraordinară la așezarea Slatinei pe drumul modernizării” (A. Grosu) De aceea, pentru dr. Tiberiu Spirescu, cooptarea în realizarea acestei cărți dedicate Slatinei nu poate fi decât „un motiv de bucurie”, după cum ne mărturisește. Având în vedere că este unul dintre cei care de copil a crescut cu această iubire pentru istoria Slatinei, încât are în casă un „mic muzeu”, în care adună tot ce are legătură cu trecutul și prezentul orașului în care trăiește. Este de înțeles cu câtă nerăbdare aștepta apariția cărții, întărind ideea d-lui Mircea Șerbu că „Această carte ne-a adus bucuria care ne lipsea”.
La realizarea acestei cărți au contribuit, prin disponibilitatea de a pune la dispoziția autoarei fotografii, amintiri ale familiilor lor, și urmașii unor astfel de familii cunoscute ale Slatinei de odinioară, precum Berindei sau Dosinescu. Adică „oameni care s-au ridicat și au dat identitate acestui oraș” (Brândușa Matei).
Un astfel de eveniment, cu ocazia lansării acestei cărți, face parte din viața culturală a acestui oraș. O viață culturală pe care actualul primar, Mario De Mezzo, promite că o va crește în mandatul său. Astfel, autoarea cărții mulțumește acestuia pentru că „Fără înțelegerea și receptivitatea Consiliului Local și al Primăriei, acest proiect nu ar fi fost posibil”. La rândul său, Mario De Mezzo, reprezentantul autorității locale, mulțumește d-nei Aurelia Grosu și întregii sale echipe „Pentru acest dar făcut comunității”. Fără a se sfii să recunoască faptul că s-a implicat și emoțional în sprijinirea acestui proiect. Pe de o parte, pentru că în carte este și o secvență din povestea familiei lui. O familie de antreprenori constructori, care, alături de alte familii de italieni, precum cea a lui Ermano Noale, Lorenzo Iogna, Giovani Bianchi, „Au imprimat orașului o notă de modernitate și i-au îmbogățit zestrea arhitecturală cu imobile care mai dăinuie și astăzi” (A. Grosu). Pe de altă parte, pentru că Slatinei „îi datorează ceea ce este astăzi, cu bune și cu rele”, după cum ne mărturisește, mulțumind unor dascăli de-ai săi. Și, pentru că chiar iubește Slatina, ne îndeamnă să citim cartea Aureliei Grosu, convins fiind că vom găsi în paginile ei „și mai multe motive să iubim Slatina”.
Cartea „Străzile Slatinei. Istorie sentimentală” este, în fond, o carte despre trecutul locuitorilor ei, trecut ce se identifică cu cel al Centrului Vechi, această parte a orașului de azi care îi conferă identitate. Identitate care trebuie respectată, ocrotită și dusă mai departe, prin conservarea ei. Pentru că, dacă vom păși pe străzile Orașului Vechi, vom descoperi „Case care poartă în tăcere noblețea vechimii, dar și pe cele care par însingurate și trăiesc cu speranța unui anotimp care să le dea viață” (A. Grosu).
În așteptarea acelui anotimp favorabil, pentru aceste imobile, care cuprind între zidurile lor, o parte a istoriei noastre, nu ne rămâne decât citirea acestei cărți, pentru că așa cum spunea cronicarul, prin glasul dlui Mircea Șerbu, „Nu este alta mai frumoasă și mai de folos zăbavă decât cititul cărților”.
Elena Sîrghie
De unde se poate achizitiona cartea?