AcasăEditorialOperațiunea „Achiziția” lui Mario De Mezzo nu e posibilă

Operațiunea „Achiziția” lui Mario De Mezzo nu e posibilă

În opinia mea, presiunile și șicanările unor lideri ai PSD Olt asupra primarului Slatinei au un singur scop, de un pragmatism feroce: acela de a-l „achiziționa” pe Mario De Mezzo, după modelul consacrat al înșfăcării politice a lui Darius Vâlcov.

Un Darius Vâlcov care, după ce îi „trăsese în țeapă” pe mai toți marii granguri ai PSD din orașul absurdului lui Eugen Ionescu, în goana sa de îmbogățire prin metode demne de Dinu Păturică, a ajuns la concluzia că trebuie să se facă frate cu Dracu’.

Liderii PSD Olt au jubilat atunci când au reușit, printr-o abilă operațiune de măgulire, să-l atragă pe Vâlcov în universul lor „materialist-dialectic”, ghidați, probabil, de principiul „corb la corb nu-și scoate ochii”. Mai mult decât atât, pesediștii au ajuns să-i adopte până și discursul, vestimentația și preferințele bahice, numai să-i intre în grații. Bea Vâlcov Triple Sec cu bere Corona? Beau și pesediștii Triple Sec cu bere Corona! Purta Darius sacouri elegante, fără cravată, și pantofi fără șosete? Se conformau și social-democrații. Își trimitea servanții din aparatul primăriei să-i cumpere țigări și wiskey? Tot așa unii dintre pesediști au început să practice acest sport, devenit, se pare, disciplină de partid. Iar câțiva dintre acei cumpărători de țigări și whisky aveau să ajungă, ulterior, miniștri. Siniștri…

Când lăcomia lui Darius Vâlcov și-a găsit sfârșitul la Beciul Domnesc, pesediștii noștri de toate zilele au răsuflat ușurați. Scăpaseră, în sfârșit, de omul care le provocase atâtea dureri de cap, atunci când fusese unul dintre cei mai înverșunați adversari ai PSD din Olt, pentru ca, mai apoi, să se închine până la pământ în fața pesedeului și să ajungă chiar ministru al Finanțelor, în guvernarea Dragnea. O convertire politică încheiată, cum se știe, cu o decontare penală pe măsură.

Revenind la Mario De Mezzo și la războiul său cu aparatul de propagandă al PSD Olt, care îl atacă pe toate fronturile, prin toate conturile cu nume fictive și cu o armată invizibilă ce amintește, păstrând proporțiile, de falanga virtuală a lui Călin Georgescu, îmi permit să le adresez o întrebare celor care susțin că primarul Slatinei ar fi principalul declanșator al acestui scandal interminabil: ce ați vrea, de fapt? Să stea cu mâinile în sân și să încaseze, docil, insultele venite din toate direcțiile?

De Mezzo ripostează. Și o face, trebuie să recunoaștem, destul de eficient, într-o bătălie oarbă în care pare să se afle aproape singur, în câmp deschis, sub tirul unei artilerii pesediste , metaforic vorbind, câtă frunză și iarbă.

Nu mai punem la socoteală că nici în propria „armată”, politică și mediatică, lucrurile nu sunt tocmai limpezi. Se găsesc destui indivizi de tip Janus Bifrons, cu două fețe, adică, și, probabil, cu tot atâtea agende, care lucrează, preventiv, la cel puțin două capete. În asemenea împrejurări, prudența devine o necesitate, iar încrederea, un lux.

De aceea, speranța adversarilor lui Mario De Mezzo că îl vor putea alinia, într-o bună zi, comandamentelor PSD seamănă, cel puțin figurativ și păstrând proporțiile, cu un armistițiu între Putin și Zelenski, negociat după principiul: noi luăm totul, tu cedezi, iar noi îți garantăm protecția! Până când vei cădea, întâmplător și enigmatic, atât în dizgrația electoratului, cât și, eventual, în atenția legii. Ca să nu mai vorbim despre ipoteza unei căderi de la etajul propriei locuințe din Slatina…

Numai că adversarii lui De Mezzo par să uite un amănunt esențial: Mario nu este Darius Vâlcov. Uită și că slătinenii au făcut o alegere electorală limpede, înlăturând vechea administrație și acordându-i încrederea actualului primar. Mai uită, desigur, că PSD a pierdut lamentabil alegerile pentru Primăria Slatina.

Nu o fi Mario De Mezzo vreun sfânt coborât din icoană, iar activitatea sa poate fi judecată și criticată, ca a oricărui ales. Dar să creadă cineva că va repeta traseul lui Vâlcov, punându-se de bunăvoie la dispoziția PSD, mi se pare, cel puțin deocamdată, o ipoteză greu de susținut.

Războiul dintre primarul Slatinei și unii dintre liderii partidului aflat astăzi la guvernare va fi, probabil, unul de uzură și de lungă durată. Cu lovituri sub centură, alianțe conjuncturale, trădări și mult zgomot de fond. Dar, în cele din urmă, într-o democrație, verdictul nu-l dau nici comandamentele de partid, nici armatele de conturi fictive. Îl dau electoratul și legea.

Iar Slatina are dreptul să-și apere propria (a)lege(re).

Dumitru Sîrghie

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

- Advertisment -

Most Popular

- Advertisment -

Recent Comments