Mda, politica: Un teatru în care actorii nu urmează scenariul adevărului, ci recită melodiile mulțimii. De-a lungul istoriei, liderii înțelepți au știut un lucru esențial: nu spune oamenilor ceea ce trebuie să audă, ci ceea ce vor să audă. Cine ar dori să înghită pastila amară a realității când există dulcea iluzie a promisiunilor?
Populismul nu este o invenție modernă, e o rețetă veche cu arome moderne! Încă din Antichitate, demagogii au înțeles cum să gâdile sufletul poporului. Diferența este că, în lumea de astăzi, populismul s-a rafinat, adaptându-se perfect fricilor, frustrărilor și speranțelor oamenilor. De ce? Pentru că funcționează! De fiecare dată, fără greș!
Istoria e plină de mari maeștri ai manipulării populare, de lideri care au înțeles că adevărul nu duce la victorie, dar un discurs bine poleit cu iluzii da. Iată câțiva dintre cei mai buni:
– Vladimir Putin – A vândut rușilor visul unei Rusii imperiale, mândre și temute. În timp ce economia se prăbușea și libertățile dispăreau, el le-a servit un cocktail de naționalism, paranoia și dușmani imaginari. Și rușii l-au băut pe nerăsuflate.
Donald Trump – „Make America Great Again!” Ce slogan! Simplu, eficient, gol de conținut, dar plin de emoție. Exact ce trebuia unui popor frustrat de elite, globalizare și schimbări sociale.
– Viktor Orbán – Un iluzionist desăvârșit care a transformat Ungaria într-un regim semi-autocratic sub pretextul apărării valorilor tradiționale. A creat un inamic perfect: „Bruxelles-ul care ne fură identitatea”, în timp ce el își consolida puterea absolută.
România nu doar că nu a fost imună la populism, dar pare că l-a perfecționat la nivel de artă. De la Ceaușescu, care promitea „marea cu sarea” în timp ce populația murea de foame, la noii lideri care promit „țara înapoi”, „salvarea națională” sau „dreptate pentru români”, totul se reduce la aceeași rețetă: vorbe mari, realitate mică. Deci populism la foc automat!
Cine nu-și amintește de:
– Iliescu, „tatăl națiunii”, care a promis democrație, dar a lăsat mineriada să vorbească în locul lui.
– Băsescu, care era „omul din popor”, dar care a știut să se joace cu ura și frica exact cât trebuia.
– Dragnea, care a împachetat corupția în tricolor și a strigat „Jos Bruxelles!” când justiția i-a bătut la ușă.
– AUR, cea mai recentă invenție populistă, care promite „mândrie națională”, „familie tradițională” și „salvarea României” – de la cine? De la români, desigur!
Cum?! Prin discurs simplu, mesaje care sună bine pe Facebook, Instagram sau tic toc și o doză generoasă de paranoia colectivă.
Populiștii câștigă pentru că spun ceea ce oamenii vor să audă!
Pentru că oamenii vor soluții simple la probleme complexe.
Pentru că nimeni nu vrea să audă că schimbarea necesită muncă, sacrificii și timp.
Dă-le un politician care le spune că e vina străinilor, a Bruxelles-ului, a „elitei”, a „globaliștilor” și îl vor alege. Dă-le unul care spune adevărul: că trebuie să muncim mai mult, să respectăm legea, să investim în educație și sănătate – și îl vor huidui.
A existat vreodată un lider care a câștigat cu adevărul?
Rareori. Cei care au avut curajul să spună realitatea dură au fost fie marginalizați, fie au pierdut rapid popularitatea.
– Churchill a promis „sânge, trudă, lacrimi și sudoare” și, după ce a câștigat războiul, a pierdut alegerile.
– Merkel a avut curajul să spună că Germania trebuie să primească refugiați și a fost demonizată pentru asta.
– Mihai Eminescu, un jurnalist mai înainte de a fi poet, a fost considerat „periculos” pentru că scria adevăruri despre politică și societate.
Adevărul nu aduce voturi. Adevărul deranjează.
Minciunile se vând mai bine decât adevărul
Populiștii nu trebuie să fie competenți, doar buni povestitori.
Și, din păcate, în România – ca în multe alte țări – poveștile vând mai bine decât realitatea.
Până când românii (și nu numai) nu vor învăța să gândească critic, să analizeze faptele și să penalizeze minciuna, populismul va continua să prospere. Și adevărul? Va rămâne doar un moft pentru cei puțini care încă îl mai caută.
Christian W. Schenk
Adevărat ! Felicitări!
Adevăr și atitudine. Remarcabil! Admirație și respect!
Am lăsat un comentar cu deosebită admirație față de domnul doctor, dar se pare că a fost șters!
Am avut plăcerea să-l fi văzut la Satu Mare, la biblioteca noastră “Gheorghe Bulgăr” unde a vorbit atât de frumos încât aplauzele nu se mai terminau.
A vorbit despre situația scriitorului român și ne-a cam spălat capul tuturor! Ne-a explicat și de ce România nu are nici un premiu Nobel. Am fost profund impresionată!
Felicitări revistei că publică astfel de personalități, personalități cu un astfel de curaj civic!
M.S.V – Satu Mare
L-am putea număra pe Christian W. Schenk printre cei mai curajoși scriitori. Nu s-a ascuns atunci când a fost vorba de orientarea politică a comunismului, nici de influența stalinistă asupra Uniunii Scriitorilor din România. Respect și admirație pentru această personalitate remarcabilă!