Alo, Dariuse, știi ceva? Până și Gigel a fost ministru!

Despre Darius Vâlcov n-am scris niciodată că e hoț sau prost. Nici măcar corupt, așa cum l-a catalogat cândva ziaristul Dan Bălășescu, înainte ca Vâlcov să-l primească și pe el în… Cooperativă. Nu i-am arătat lui Vâlcov nici vreo pereche de cătușe, așa cum i-au arătat Andrei Iordache și o doamnă ziaristă, care ne-a vorbit într-o zi la „Pătlăgeaua Roșie TV” despre o republică monarhică.

Nici Capo di tutti capi nu i-am spus lui Darius că este, așa cum îl alinta – pe vremuri – Paul Stănescu. N-am făcut nici vreo aluzie la vreo presupusă boală, pe care ar fi avut-o – chipurile – în copilărie, așa cum au afirmat, pe atunci, niște doctori nemernici, adversari politici ai „prințului cianurii”…

N-am scris despre Vâlcov nici măcar că e mafiot, virtute pe care i-a atribuit-o   supranumitul „Pește” de la PRM, pe care Vâlcov l-a făcut apoi viceprimar, ca să-i închidă nesăbuitului gura. Nu i-am dat foc nici la afișe electorale, așa cum au procedat niște saltimbanci din PSD, astăzi aceștia fiind în solda sa.

Nici măcar n-am scris că Vâlcov e un politruc bogat. Am spus că e un politruc, care se îmbracă foarte frumos, cu țoale de firmă de mii de euro. Dar ce înseamnă aceste țoale, atunci când toți căpșunarii și bișnițarii de la „Vacanța” au astfel de „odăjdii” de preț?!

Până și Pele Țiganul, cel cu Alba Negra, care știe istoria doctrinelor politice mai bine decât Vâlcov și mult mai bine aplicat decât șefa lui de cabinet (sexoasa Bianca, cu creierul cât boaba de ienupăr), se îmbracă cu țoale de firmă și are un succes la gagici, cel puțin similar cu al lui Darius Vâlcov.

Eu despre Darius am scris altceva, oameni buni. Că n-are Dumnezeu, că e ipocrit și lipsit de scrupule, că are o inteligență sclipitoare, pe care o utilizează în scopuri suburbane și că e un diversionist de primă mărime… Am mai scris sau spus că e comunist în gândire, populist și că are un mod individual de a utiliza minciuna în campaniile electorale. Am spus, de asemenea, că – odată intrat de foarte tânăr în politică – el n-a mai avut timp să învețe carte, chit că a absolvit un doctorat în economie, despre care unii indivizi lipsiți de scrupule, spun că e vorba de „economie subterană”, lucru pe care nu-l cred în ruptul capului. Am mai scris că e traseist politic și oportunist. Că știe să lucreze cu urnele electorale mai dihai decât Dragnea.

Că se folosește de oameni și apoi îi folosește la igiena spatelui. Că e un actor de primă mână, dar nu mai bun actor decât Bercea Mondial. Că și-a făcut o televiziune în care-i pune pe unii ziariști (cei care acceptă) să-l pupe-n cur, în direct, la nivel absolut și la ore de vârf. Că se înconjoară, în general, de oameni lipsiți de valoare și de demnitate, ca să-i poată supune și controla. (Vedeți-l măcar pe fostul prefect Leonid Moisiu și vă veți convinge!)

Am arătat opiniei publice că Vâlcov calcă vârtos pe cadavre și că, în viitorul nu prea îndepărtat, îi va da o lecție în acest sens lui Paul Stănescu, de n-o s-o poată duce în cârcă d-l Președinte…

I-am mai spus și îi repet lui Darius Vâlcov că nu va fi niciodată ministru… Și când te gândești că până și Gigel a fost ditamai ministru al Culturii (după ce a citit serios câteva coperte de cărți din literatura universală și alte câteva etichete de băuturi spirtoase falsificate), parcă-ți vine să-ți bagi piciorul în socialismul lui Ponta și să pui tunurile pe pesediști…

Mai ales că eroul nostru, Darius Vâlcov, are și „operă”. El a scris o carte intitulată „Slatina, dragostea mea”, după titlul unui editorial din Linia Întâi, fără să-l acuze nimeni de plagiat. O carte care, pusă alături de cei 5 m3 de apă electorală, a făcut furori în epocă, aceasta fiind „vândută” la „proști” ca pâinea caldă…

Așadar, nu l-am făcut nici hoț, nici prost, nici urât și nici fraier la femei și whiskey. Am scris și eu ceva, așa cu umilință, că Darius suferă de un fel de meningită morală (vorba lui Octavian Goga), care nu are leac de vindecare, în vechii vecilor… Amin!

Dumitru Sârghie