În „Amurgul gândurilor”, Emil Cioran spunea că „Omul este drumul cel mai scurt între viață și moarte.” Dar cine poate măsura distanța între viață și moarte? Poate Dumnezeu și Dascălul. Apostolul. Învățătorul. Cel care îți spune că, deși, viața este trecătoare, e foarte important ceea ce lași în urma ta. Și, ca să poți lăsa ceva în urma ta, trebuie să înveți carte de la cei învățați. Și, dacă, ulterior, la rându-ți, ceea ce ai învățat tu vei transmite pruncuților neamului, generațiilor viitoare, atunci cercul vieții ți se va închide, în amurg, exact acolo unde s-a deschis cândva, la începutul carierei, în aurora vieții… Într-un permanent contact cu Învățătura și cu Dumnezeu! În lumea mirifică a Apostolului și a Mentorilor săi. Parafrazându-l, deci, pe Emil Cioran, putem spune astfel: Dascălul este drumul cel mai scurt între Mentor și Discipolul său!
Un astfel de Dascăl este, fără îndoială, Nicolae Sulger, învățător, profesor și director-adjunct al uneia dintre cele mai importante unități de învățământ din județul nostru, căruia, cu ocazia zilei școlii și împlinirea a 100 de ani de învățământ pedagogic, l-am rugat să ne răspundă la câteva întrebări.
D-le director, Liceul „Nicolae Titulescu” a marcat Ziua Școlii și 100 de ani de învățământ pedagogic. Ce înseamnă asta pentru Slatina și pentru educația din județul Olt?
Există deja în tradiția unităților de învățământ, mai ales după 1990, ca, folosind anumite repere istorice, nume de personalități sau momente care au marcat schimbarea în viața comunităților de învățare, să sărbătorească „Ziua Școlii”. Pentru că, în 1995, școala la care lucrez a primit denumirea de Școala Normală „Nicolae Titulescu”, în fiecare an pe 6 decembrie, de Sf. Ierarh Nicolae, sărbătorim Ziua Școlii.
„În ziua de 9 noiembrie 1919, în prezența notabilităților orașului, este inaugurată la Slatina, Școala Normală de Băieți, cu internat în localul din strada Obrocari, nr. 76, o donație testamentară a boierului Ion Iliescu”. Ați înțeles din citatul de mai sus că, în 2019, s-au împlinit 100 de ani de la înființarea la Slatina a profilului pedagogic, cel care a pregătit personal calificat, educatoare și învățători ce au fost încadrați la unități de învățământ din județul Olt. Tudor Arghezi spunea că „învățătorul este o lumânare care arde luminându-i pe alții”. Chiar dacă pot fi acuzat de subiectivism, în ceea ce privește părerea mea despre profesia de dascăl și valoarea liceelor pedagogice, trebuie să spun că eu însumi am fost absolventul acestei unități de învățământ, în 1977. De la înființarea sa în 1919, a funcționat în mai multe etape. Între 1969-1984 a fost o etapă importantă, deoarece liceul pedagogic și liceul sanitar erau cele mai căutate în acea perioadă. Ce înseamnă 100 de ani de învățământ pedagogic? Înseamnă că în fiecare școală sau grădiniță din Slatina și, în general, din județul Olt, există educatoare și învățători care au absolvit profilul pedagogic la Slatina: fie din perioada 1969-1984, fie din cea de după 1990. Nu știu dacă ar putea fi făcută o statistică în legătură cu numărul locuitorilor din județul Olt care au avut ca învățători sau educatoare absolvenți ai Liceului Pedagogic din Slatina. Cu siguranță, peste jumătate din populația județului. Dacă mai spun că nu cred că există elev, student sau adult care să nu-și amintească de cel care i-a pus creionul în mână, cred că am răspuns la întrebarea dumneavoastră.
Sunteți dascălul și directorul adjunct al acestui prestigios așezământ de învățătură de ani și ani de zile… Valurile politice nu v-au clintit din această merituoasă și emblematică poziție. Care este rostul și secretul acestei continuități?
Despre rostul continuității, în general, cred că ar fi destule argumente. Mai ales în învățământ, unde investiția în OM își arată roadele peste mulți, mulți ani. Despre secret…cred că nu există. Dar să le luăm pe rând. Continuitatea în învățământ este obligatorie! Spuneam, cu mulți ani în urmă, în Tribuna învățământului, într-o scrisoare deschisă adresată ministerului (nr. 985/2-8 februarie 2009), citându-l pe domnul Alexandru Mironov, expert UNESCO la acea vreme, că, probabil, „niciun ministru nu a predat o oră de citire la clasa a II-a”. Făceam atunci demersuri până la vârful ministerului, al Comisiei de învățământ din Senatul României, pentru salarizarea corespunzătoare a învățătorilor și educatoarelor cu studii superioare. Am fost inițiatorul unor acțiuni la nivel național, pentru că tocmai se desființase „pedagogicul”, iar toți absolvenții acestui profil erau obligați să facă studii superioare. Le-am făcut și…ne uitaseră. Am avut alături foarte mulți colegi din toate județele țării, cu petiție online, plângeri la Consiliul Național de Combatere a Discriminării, am fost invitați la Comisia de învățământ din Senatul României. Am fost sprijiniți, la acel moment, de conducerea ministerului, indiferent de culoarea politică: doamna Doina Pană, secretar de stat, doamna ministru Andronescu și doamna Oana Badea, secretar de stat și absolventă de pedagogic. Asta ca să pomenim de „valurile politice” din întrebarea dumneavoastră. Eu am făcut totdeauna doar politica școlii, conștient fiind că politica învățământului se face la nivelul ministerului, al Guvernului și Parlamentului. Conducerea unei școli aplică legislația elaborată de Parlament, ordine de ministru, metodologii etc., indiferent dacă este sau nu este de acord cu prevederile lor. Am prieteni în toate partidele politice. Nu știu dacă aș putea fi un bun om politic. La Liceul Pedagogic Slatina, în calitate de director adjunct, am asigurat continuitatea timp de 19 ani. Deși, la un moment dat, mi s-a desființat postul, am revenit, ales de colegii mei cu 91% de voturi, pentru o perioadă scurtă. Acum sunt doar detașat în interesul învățământului, pentru o perioadă, probabil, tot scurtă. Mulțumesc tuturor celor care au avut încredere în mine! Spuneam că nu există secret. Dacă ești prezent 8-10 ore pe zi în unitate, alături de elevi, părinți și colegi, se obișnuiesc toți cu tine. Te identifică cu școala. Devine normalitate să fii acolo! E nevoie să fii acolo! Cam așa au stat lucrurile.
Ce personalități au contribuit, de-a lungul timpului, la mărirea prestigiului acestei școli de referință?
Prestigiul unității a crescut de-a lungul anilor cu contribuția întregului personal didactic, a tuturor angajaților. Prestigiul a crescut atunci când absolvenții noștri au ajuns la catedră, s-au realizat profesional în învățământ sau, de ce nu?, în alte domenii de activitate. Liceul pedagogic asigură o mare deschidere pentru orice profesie de azi sau de mâine, deoarece disciplinele de specialitate, pedagogia, psihologia, managementul clasei, didactici inovative, practica pedagogică, punctul forte al acestor școli, asigură formarea unor competențe care pot fi utile în orice domeniu de activitate. Începând cu domnul Jean Lupu, cetățean de onoare al județului și dirijorul Corului „Simbol” al Patriarhiei României, cel care a contribuit la construirea actualului sediu al unității, Marcel Liciu, Victor Delurințu, Laurențiu Anton, Ion Ivașcu, Carolina Guraliuc, directori ai liceului, continuând cu Ilie Catana, Ion Pătrașcu, Dumitru Nica, Nicolae Drăghici, inspectori generali, Alexe Diaconu, Dorinel Bogeanu, Mihaela Torbă, absolvenții noștri, inspectori de specialitate sau Luminița Popescu, în prezent inspector-general adjunct al ISJ Olt, consider că fiecare a pus câte o cărămidă la creșterea prestigiului și promovarea imaginii Liceului Pedagogic Slatina.
Ce s-a întâmplat, când această școală a fost retrogradată de la nivelul de Colegiu Național la nivelul de Liceu Teoretic? Este un lucru întristător pentru faima și pentru personalitățile pe care le-a dat țării și lumii această unitate de învățământ…
Trist cu adevărat! Așa cum fiecare dintre noi trecem prin momente mai puțin bune în viață, s-a întâmplat același lucru și cu școala noastră. Faptul că profilul pedagogic cu specializarea învățători-educatoare a fost desființat și înființat de mai multe ori, faptul că am fost obligați să supraviețuim cu specializări ca bibliotecari, pedagogi școlari, instructori-animatori, apoi să înființăm clase de alt profil a oferit o oarecare nesiguranță și neîncredere absolvenților de clasa a VIII-a. Astfel baza de selecție s-a restrâns, media de admitere a scăzut, ceea ce a avut ca rezultat și scăderea rezultatelor la bacalaureat. Acesta este principalul motiv. Că mai pot fi și altele… Nu comentez. Regulamentul organizării și funcționării colegiilor și liceelor pedagogice aprobat prin OMEN 3750/2019, document la elaborarea căruia am contribuit, ne-ar permite conform Art. 13 să ne numim Liceu Pedagogic, dacă păstrăm cel puțin două clase de profil pedagogic. Rămâne ca obiectiv al nostru pentru perioada următoare. Elevii actuali, părinții acestora, tot colectivul didactic, foștii absolvenți ai acestei prestigioase unități de învățământ își doresc acest lucru. În ceea ce mă privește, am absolvit Liceul Pedagogic Slatina și îmi doresc să mă pensionez de la Liceul Pedagogic Slatina.
Ce a însemnat proiectul „Titulescu – prin ochii celor de azi”?
Proiectul „Titulescu-prin ochii celor de azi” a cuprins trei secțiuni organizate în ziua evenimentului în sălile de clasă de la parter: Sala 1- atelier de creații literare; Sala 2- sesiune de lucrări PPT ; Sala 3 – școala văzută prin ochi de copil-expoziție de desene în urma concursului organizat la nivelul ciclului primar. Se înțelege că toate lucrările au avut în centrul atenției personalitatea marelui diplomat Nicolae Titulescu. Toți invitații au vizitat aceste ateliere și au participat la activitățile copiilor.
Cum a început cariera dvs. de dascăl?
Cariera mea de dascăl a început în 1977, după absolvirea Liceului Pedagogic Slatina. Deși media de absolvire mi-ar fi permis ocuparea unui post de învățător în mediul urban, din cauza faptului că nu aveam domiciliul în niciunul din orașele județului, am fost repartizat la Școala nr. 1 din comuna mea natală, Osica de Sus. După câteva luni, în timpul satisfacerii stagiului militar, postul s-a desființat și am fost transferat la Școala cu clasele I-IV din Tomeni – Osica de Sus, un sat cu vestiți lăutari și oameni din popor, așa cum spunea prietenul meu domnul Ion Ivașcu. Am rămas până la definitivat, apoi am revenit la școala de centru. De la un bun prieten, Ion Ionete, director la tabere atunci, am aflat că la Casa Pionierilor din Slatina era post vacant la cercul de taraf-muzică populară. În timpul anului școlar, cred că prin februarie 1985, am mers la doamna Elena Bărbulescu, inspector general, care m-a trimis chiar de a doua zi la Casa Pionierilor, fără să mai fie nevoie de „buletin de oraș”. Am rămas doi ani, iar, de la 1 septembrie 1987, am fost transferat la Școala generală nr. 9, fostul și actualul liceu pedagogic unde era director domnul Marcel Liciu. Din 1990, profilul pedagogic s-a reînființat și am revenit practic de unde am plecat: la liceul pedagogic.
După o activitate atât de laborioasă și plină de dragoste pentru educația pruncilor noștri, de-a lungul atâtor ani, vă reproșați ceva, domnule profesor?
În cei 42 de ani de învățământ, nu am fost nici cel mai bun învățător, nici cel mai bun profesor și nici cel mai bun director. Poate îmi reproșez că nu am reușit să fiu cel mai bun. Fără să fac ceva deosebit, am avut un traseu profesional pentru care știu clar cui trebuie să aduc mulțumiri: dascălilor mei! Cu siguranță, Dumnezeu a avut un plan cu mine. Pentru asta și pentru altele sunt la strană, la Mănăstirea Strehareți, în fiecare duminică. Știu sigur că am încercat și cred că am reușit să rămân un OM în slujba oamenilor. „Școala cea mai bună este aceea în care și școlarul îl învață pe profesor”, spunea Nicolae Iorga. Accept cu drag faptul că am avut de învățat și încă învăț multe de la elevii și colegii mei mai tineri.
Un mesaj către elevii liceului dvs. și către locuitorii Slatinei…
Elevilor actuali, părinților și colegilor mei le mulțumesc pentru colaborarea sinceră și pentru faptul că, împreună, am respectat deviza școlii: „Numai împreună vom reuși!” În prag de sărbători adresez tuturor celor enumerați mai sus la care adaug pe toți absolvenții de azi și de ieri ai liceului „Nicolae Titulescu” multe realizări în viața profesională și personală, multă sănătate și LA MULȚI ANI! Sărbători fericite tuturor slătinenilor!
Dumitru Sârghie
un mare căcat !!