Actor principal în sinistra comedie regizată de Ion Iliescu și jucată prost de noii emanați ai Revoluției din decembrie 1989, spășit și bolnav de cancer, în ultimele zile ale viețuirii sale, Generalul Constantin Lucescu a ținut morțiș ca, înainte de a pleca în lumea umbrelor, să ne acorde un interviu.
Acest interviu va apărea în volumul „Am fost la masa istoriei” (Ultimul interviu al Generalului Constantin Lucescu, avocatul soților Ceaușescu), Editura Arena Artelor, Slatina, 2021.
Iată un fragment al ultimelor sale gânduri: „Lecția asta de viață – boala – m-a învățat un sigur lucru pe care trebuia să-l știu de la început! M-a învățat nu să-mi pară rău de faptul morții, de faptul că voi dispărea! Ci, ca să parafrazez pe alții, să-mi pară rău că n-am știut să trăiesc.
În spatele meu e un petec de grădină. Toată viața n-am avut timp să observ frumusețea verdelui, a micilor brăduți, a florilor, a unui fluture… Să ascult un tril de păsărele… N-am știut să mă bucur de ceea ce era esențial pentru a mă tonifia în ceea ce făceam.
Dacă în viață am putea să știm să facem o pauză cât de mică, în care să ne regăsim pe noi, în creația Lui Dumnezeu, am putea observa că, de fapt, am avea o energie incontestabil mai mare. O energie creatoare, o energie pozitivă, o energie în care să avem disponibilitatea dialogului, disponibilitatea respectului altei opinii, indiferent că ne spunem noi părerea. Să avem disponibilitatea frumosului, a iubirii și a iertării. Și să ne căutăm înlăuntrul nostru… Acel grăunte de Dumnezeire, pe care încontinuu îl negăm în lupta noastră pentru existență. Atât de efemeră este existența, atât de fără sens. E suportul ei material acel ban, pe care azi îl avem și mâine nu…”
Dumitru Sârghie
