Așadar, volumul memorial „Anotimpurile lui Traian Zorzoliu”, pe care, personal, l-am promis la trecerea în eternitate a cunoscutului muzeograf, arheolog și istoric, Traian Zorzoliu a văzut de curând lumina tiparului, prin intermediul Editurii Arena Artelor, Slatina, și cu aportul deosebit al Tipografiei Hoffman, aflate sub patronajul cunoscutului tipograf și editor Andi Barcan.
Lansarea va avea loc la Muzeul Câmpiei Boianului „Traian Zorzoliu” din Drăgănești-Olt, sâmbătă, 29 septembrie a.c., la ora 10.00, în cadrul Zilelor Orașului Drăgănești-Olt. Suntem convinși că acei oameni de cultură care l-au prețuit cu adevărat pe Traian Zorzoliu vor fi prezenți la manifestare.
Prezentăm, în continuare, PRECUVÂNTAREA, care prefațează acest volum mult așteptat:
„A vorbi și a scrie despre Traian Zorzoliu nu e o întreprindere tocmai ușoară. Plurivalența domeniilor practicate de prof. Traian Zorzoliu, și mă refer aici la pictură, sculptură, istorie, muzeografie și muzeologie, arheologie, poezie și jurnalism, presupune timp îndelungat de studiu, erudiție și răbdare, pentru a le așeza pe toate în ordinea lor firească. Altfel, nu poți arăta posterității rotundul adevăr care consfințește personalitatea și opera lui Traian Zorzoliu.
Așadar, dragi cititori, personal nu am pretenția că, prin acest volum memorialistic, am spus tot ce ar fi fost de spus despre măreția spirituală a lui Traian Zorzoliu, personalitate de referință a culturii românești, care a avut trupul, sufletul și mâinile întinse către Cer, deși Dumnezeu era chiar în inima lui. Din păcate, pentru noi, cei care am fost în preajma lui, n-am știut să-l prețuim cât ar fi meritat, atâta cât a fost în viață.
Mă simt onorat, ca ziarist al județului Olt, de faptul că, înainte cu puțin timp de a trece, prin moarte, în nemurire, Traian Zorzoliu a venit la redacția Liniei Întâi și mi-a spus : „BĂDIE, N-AI VREA TU SĂ-MI IEI UN INTERVIU, AȘA DE FINAL DE VIEȚUIRE?” Eu am râs, l-am bătut prietenește pe umăr, asigurându-l că e bine, sănătos și că avem nevoie de prezența lui, încă mult timp înainte… El a surâs trist, știa el ce știa, și m-a rugat să dau drumul la reportofon. Așa s-a născut ultimul interviu, intitulat „Anotimpurile lui Traian Zorzoliu”, titlu care a dat și numele acestui volum memorialistic. Interviul l-am împărțit în cinci fragmente… Când am ajuns la ultimul fragment, deja Bădica Traian se instalase, confortabil, în Luntrea lui Caron. La ceremonia de înmormântare, despre care nu-mi place să vorbesc, fiindcă în marea de lume care venise să-l petreacă pe ultimul drum, erau și mulți farisei, care-l plângeau cu lacrimi de crocodil, am împărțit sute de ziare cu ultimul interviu acordat de Traian Zorzoliu Liniei Întâi.
Avem, aici, în cartea „Anotimpurile lui Traian Zorzoliu”, fragmente de lumină și penumbră din viața și activitatea Sfinxului de la Drăgănești, o parte consistentă din Jurnalul fericirilor și nefericirilor sale (ca să-l parafrazăm pe Nicolae Steinhardt), gândurile și rândurile sale despre lume, viață, istorie și artă, despre nostalgiile sale rurale, întregite de naționalismul său curat și de spiritul său de jertfire a interesului personal, întru întregirea interesului cultural general.
Traian Zorzoliu l-a căutat pe Dumnezeu în jurul său, dar, așa cum v-am spus, Dumnezeu îi era înlăuntru, poziționat într-o tulburătoare dăltuire, în partea de primăvară a inimii sale. Acolo, unde a sălășluit, până când Bădica Traian a trecut Apa Aheronului, după care Domnul s-a întors la Cer, ca să-i așeze sufletul într-o stea. Steaua celui care a fost Traian Zorzoliu. Personalitate culturală marcantă a Olteniei și a României, model de sârguință, talent, profesionalism și patriotism, pentru generațiile copiilor noștri. Generații care, în ciuda derivei în care se află astăzi, avem convingerea că se vor apleca, cândva, asupra a tot ceea ce a lăsat Bădica Traian posterității.
Fiindcă, nu-i așa?, prin ceea ce ne-a lăsat moștenire, Traian Zorzoliu este mai degrabă un om al viitorului, care a studiat și descifrat trecutul. Arta lui va crește în sufletele noastre ca pâinea în țest și va continua să existe atâta timp cât va dăinui lumea. Pentru ca el, acolo, în ceruri, din cea mai regală cetate dacică, să ne privească cu o satisfacție de Magistru, spunându-ne: „Aș vrea să-mi adun gândurile pe valea mistuită de dorul căinței și să văd cum sufletele năpăstuite pălesc în fața adevărului”.
P.S. Mulțumesc pentru sprijinul moral acordat întru apariția acestei cărți următorilor oameni de suflet: Paul Stănescu – vicepremier, Marius Oprescu – președinte CJ Olt, dr. Cristian Zorzoliu, scriitoarei Liliana Ghiță Boian, pictorul Marcel Duțu, prof. Ionuț Popescu, prof Ileana Șpak, Mihaela Lală, directorul Muzeului Câmpiei Boianului „Traian Zorzoliu”, din Drăgănești Olt, dr. Aurelia Grosu, dr. Laurențiu Guțică, d-lui PANTELIE ROTARU, primarul orașului Drăgănești-Olt, precum și d-lui Marius Prioteasa, primarul comunei Stoicănești, matricea spirituală și locul de naștere a lui Traian Zorzoliu.
DUMITRU SÂRGHIE