Cum v-ați îndeplinit, în USL, idealurile cu care ați plecat la drum, d-na Cristiana Anghel?
Idealurile mele sunt în stare germinativă. Am constatat că multe din visurile mele nu s-au năruit, dar nici mult nu mai au. Visam să abrogăm toate legile asumate de Guvernul Boc și să facem dreptate. Sloganul meu în campania electorală a fost „Dreptate până la capăt!”. Observ că facem cârpeli și cam atât. Știu că este greu, știu că este mult de făcut, știu că nu sunt bani, știu că s-a făcut tot ce s-a putut cu banii. Și-n familie este foarte greu, vrei să le faci pe toate, dar nu le poți face pe toate o dată. Am zis eu odată, pe pagina mea de facebook, că românii sunt răbdători și că ar avea puterea să mai înghită încă, și încă, și încă, dacă ar vedea luminița de la capătul tunelului. Dar nici pe aceea nu o vedem. Faptul că eu am acceptat să intru în politică a fost pentru că mi s-a prezentat o perspectivă extraordinară, în care eu aș fi putut să lupt pentru ceea ce am optat înainte, încă nefiind membru al Parlamentului. Este foarte greu să lupți singur împotriva unor lucruri atât de strâmbe.
Motto-ul vieții mele este: „Tare sunt singur, Doamne, și pieziș”. Mai am un lucru care-mi place extraordinar de mult la pagina mea de facebook, cea de senator „Eu sunt un monstru pentru voi, urzind un gând de vremuri noi”.
Am început să-i cunosc acum pe majoritatea politicienilor și mare parte dintre ei sunt bine intenționați. Numai că, uneori, este chestia aceea: lasă-mă să te las, amânăm pe mâine, poate facem mai bine, sau amânăm pe poimâine, poate nu mai trebuie, nu mai facem deloc! Am un gust amar. Până anul trecut, eu nu am fost niciodată membru de partid, nici în comunism. Eram convinsă că voi pune mâinile pe piept și nu mă voi face membru de partid, dar ai mei, rude, părinți, bunici, având foarte mult de tras din acest punct de vedere, m-au determinat să fac, până la urmă, politică.
Despre dezastrul pe care-l lasă USL în urma sa, în fiecare zi, ce aveți de spus?
În primul rând, nu aș zice că este un dezastru. În al doilea rând, totuși, USL, prin acest guvern, a încercat să facă niște lucruri. Uitați-vă la cancelariile euroatlantice! Indiferent ce am face, indiferent cum am face, Băsescu este lăudat întotdeauna de NATO, este lăudat ANI, iar ceilalți sunt făcuți praf și pulbere… Ori nu se poate așa ceva. Nu se poate să critici guvernul zi de zi, 24 de ore din 24. Adică guvernul Boc a fost extraordinar, iar guvernul Ponta este vai de capul lui. Păi, este nu termen de comparație în sens invers…
Cum vă explicați că lumea civilizată vede așa strâmb? Mă refer la acele cancelarii invocate de dumneavoastră.
După ce s-a întâmplat în 2012, eu nu mai am încredere în acestea. În momentul în care tu ți-ai permis, ca putere occidentală, într-o lume a democrației, să furi votul a 7,5 milioane de oameni, să-ți instaurezi ce vrei tu în această țară, eu nu mai am încredere în ele deloc. Ca să nu mai spun că au vorbit toate ziarele de marțea neagră. Este marțea neagră pentru democrația noastră, pentru că este inadmisibil ca tu șef al CSM să fii convocat intempestiv la o ambasadă străină și tu să te duci precum cățelușul, cu coada între picioare? Păi, nu m-aș fi dus nici să mă fi împușcat, să mă fi tăiat bucăți. În primul rând, ambasada este pe teritoriu străin. Tu ești garantul independenței justiției românești, cum să faci o chestie ca aceasta? Cum, tu, parlamentar român, te duci și faci sluj la niște ambasadori? Păi, tu ești reprezentantul suveranității poporului, ai cerut tu dreptul poporului de a fi umilit în halul acesta? Pentru mine, marțea neagră din acest punct de vedere a fost.
Mai am o vorbă, domne, am făcut o prostie. Am făcut-o, o trag până la capăt. Nu-i las pe vecini să facă ordine în casa mea. Într-un bloc, îl lași pe vecinul de pe palier să vină și să-ți spună când, cât și cum să consumi, cum să-ți bați nevasta sau copiii? Nu se poate așa ceva.
Cât despre emisarul american, Victoria Nuland, ce părere aveți?…
D-na Victoria Nuland a venit și și-a îndeplinit misiunea cu succes. Adică a fost de bun-simț. Nu mă așteptam să fie așa. Dumneaei a încercat să pareze toate întrebările incomode și a reușit să facă acest lucru. L-am felicitat pe Ponta din acest punct de vedere, pentru că nu s-a grăbit să vină cu mâna întinsă și cu preșulețul roșu ca să stea de vorbă cu dumneaei.
Când nu va mai fi Băsescu, pe cine mai dați vina, pentru nerealizările acestui USL monstruos?
De ce monstruos? Poate că nu va mai trebui să dăm vina pe cineva. Poate că atunci vor ieși la suprafață adevărații vinovați. Poate că-n acel moment vom fi obligați să-i și sancționăm drastic pe cei vinovați de ceea ce se întâmplă în țara aceasta.
Despre pactul de coabitare dintre Ponta și Băsescu?
Despre pactul de coabitare știți că l-am criticat. De fapt, am criticat numirea d-nei Kovesi, în aprilie. Critica mea nu a fost tocmai expusă în cuvinte și fraze adecvate, probabil că ar fi trebuit s-o spun sub o altă formă, ca și altcineva să înțeleagă exact ce am vrut să gândesc. Nici nu aș vrea să mai vorbesc despre acest lucru, pentru că între mine și d-l Ponta este un armistițiu. Dumnealui și-a cerut scuze, eu mi-am cerut scuze. Mă gândesc că, văzând acum când, vezi Doamne, nu mai funcționează acest pact, uitați-vă ce se întâmplă. D-l Băsescu are niște instituții, cu ajutorul cărora face exact ce vrea în această țară. Totuși, trebuie să subliniez un lucru. Eu nu-l urăsc pe d-l Băsescu. Eu nu am o chestie viscerală împotriva d-lui Băsescu și pot spune că, timp de trei ani de zile, eu i-am făcut mult rău și dumnealui, și PDL-ului, apărând la televizor și spunând împotriva dumnealor destule… Nu am avut nicio repercusiune, pentru că puteam să am. Având aceste instituții de forță, puteau să mă atenționeze, să mă tragă de urechi. Acest lucru îl recunosc și spun că, spre exemplu, anul trecut, am primit felicitări de ziua mea și de Crăciun de la d-l Băsescu, nici nu mă așteptam, nici nu depusesem bine jurământul. Mi-am permis să-l felicit și eu de ziua dumnealui și am fost una dintre cele trei persoane care au fost invitate de 1 Decembrie la Cotroceni. Nu l-am considerat niciodată dușmanul meu. Mai mult decât atât, am spus-o și o spun, d-l Băsescu singur nu ar fi putut să facă atâta rău. Eu îi condamn pe cei care s-au transformat în cozi de topor împotriva propriului popor.
Știți ce se întâmplă, în ziua de azi, în educație. Aveți ceva de spus pe tema învățământului din România?
Fac parte din Comisia de învățământ și trebuie să recunosc faptul că nu ne-am hotărât încă, dar ne vom hotărî în curând, dacă vom reface legea asumată de d-l Funeriu sau dacă facem o lege nouă. Eu am mers pe ideea că dacă un croitor a croit prost o haină, nu te mai apuci s-o refaci, pentru că oricum nu iese bine. Și, atunci, trebuie făcută o altă lege, o lege care să dureze, nu pe principii politice, ci pe principiile învățământului. Deci, o lege care să meargă de acum 30-40 de ani și să nu ne mai luăm după Occident. Îl avem pe Spiru Haret… Păi, pe baza concepției lui și a cărților scrise de el, s-a dezvoltat un învățământ din care au ieșit marii noștri oameni de cultură, cu care ne mândrim și noi, și Occidentul.
Să lăsăm imitațiile, Franța, Anglia, Statele Unite, pentru că aceia au altă cultură, altă istorie, au altceva, și să facem ce trebuie la noi în țară, pe baza experienței și a gândirii noastre pozitive, pentru că avem lucrurile acestea. Eu și alții ca mine suntem produsul școlii comuniste. Dar am avut și avem o bază de cultură generală care ne-a ajutat enorm. Plus, am fost obișnuiți să avem cartea în mână, să simțim plăcerea mirositului tușului unei cărți. Pentru mine, cea mai mare plăcere care ar exista este aceasta. Afară să ningă, eu să fiu în casă, la un foc, cu un pisic în brațe, cu o cafea caldă lângă mine și cu o carte pe care să o țin în mână, din care să citesc și să adorm cu cartea în mână. Aceasta este fericirea pentru mine.
Veniți și dintr-o zonă spirituală foarte bună, județul Romanați, Caracal… Cred că sunteți bucuroasă că aparțineți acestei zone, care a fost și poate mai este epicentrul spiritualității județului Olt…
Câți oameni de valoare au plecat de aici la București! Nu știu cum se mai face acum, dar, în Caracal, se făcea un învățământ sănătos, trainic. Era o emulație între elevi, părinți și profesori. Mergeai cu fruntea sus, când aveai un copil și învăța carte, nu că avea note bune, învăța carte și care era recunoscut ca atare pentru ceea ce făcea. Mergeai cu sufletul deschis și cu fruntea sus.
D-na senator, revenim la oile noastre, PC cu PNL nu prea mai sunt în echipă. Cine este vinovat, Antonescu, Voiculescu, altcineva?
Nu sunt vinovați cei de sus, sunt vinovați cei de jos. Dacă în teritoriu, de exemplu, eu nu te înghit pe tine, nu contează ce pact există la cel mai înalt nivel. Eu nu am treabă cu tine, eu am omul meu pe care vreau să-l pun în cutare poziție, nu contează că tu ești cu mine. Nu sunt vinovați nici d-l Antonescu, nici d-l Voiculescu, ci oamenii din teritoriu, care rezumă politica la a avea relații cu oameni pe care-i „înghit”. Dacă eu nu am relații de prietenie, consider că nu contează ce spune partidul la vârf, eu pot să găsesc o scuză sau să-i încaier pe cei de la vârf… Din punctul meu de vedere, nu lucrul acesta este problema. Important este să meargă USL ca un întreg. Că merge pe trei partide, unul mic și două mai mari, sau unul mic, unul mijlociu și altul mare, că merg pe un partid mai mare făcut din două și în alianță cu ceilalți, nu asta contează. Important e să meargă treaba…
LINIA ÎNTÂI
CONTINUARE ÎN NUMĂRUL VIITOR
