Crăciunul a devenit mai mult o petrecere. Un prilej de cumpărături exasperante, adesea. Ne năpustim în hoarde la magazine, suntem prilej de optimism pentru comercianți. Ne înghesuim, până la sufocare, să admirăm cel mai mare brad din urbe, să fotografiem decorurile administrației locale. Ne ghiftuim și, apoi, înroșim telefonul Salvării. Vine Crăciunul.
Pentru cei mai corecți politic, vin Sărbătorile. Pe vremea comuniștilor, pionierii și uteciștii erau convocați, chiar pe 25 decembrie, la Balul Fulgilor de Nea. Iar la Paști, în noaptea de Înviere, la „tradiționala discotecă până-n zori!”. Cam de atunci, de când ni l-au impus pe Moș Gerilă, nu mai vine Crăciunul, ci vacanța de iarnă. E ca și cum Iisus s-ar fi născut ca să putem pleca, în zilele libere, la shopping în Dubai sau la schi în Austria. Nu zic, Doamne ferește, că asta n-ar fi ceva bun.
Dar uităm sămânța spirituală profundă, care ține de ritual, de evenimentul fondator al Nașterii Domnului, eveniment pe care-l lăsăm într-o debara a vieții noastre. Ne mai emoționăm, în seara de Ajun, când deschidem cadourile. Dacă mai avem răbdare până atunci și nu cumva mergem împreună, cu cei dragi, la cumpărături, în templele cele noi, mall-urile. Cred că puțini, foarte puțini, tot mai puțini se gândesc, de fapt, și la sărbătoare. Tot mai mulți se-nghesuie la petrecere. Tot mai puțini rămân, într-o odăiță ferită, departe de vuietul vremii, la sărbătoare. A învins petrecerea!
Ciprian Traian STURZU
