AU LUCRAT LA „RIPOSTA” ȘI „LINIA ÎNTÂI”

Urmaș al marelui antreprenor italian, Francesco De Mezzo

În această epocă uluitoare, cu bordelul politic la vedere, în demersul meu jurnalistic, și aici mă refer la două dintre publicațiile pe care le-am editat după Revoluție, anume RIPOSTA și LINIA ÎNTÂI, mi s-au alăturat, de-a lungul timpului, câțiva tineri de ispravă, dintre care îi amintesc pe Mario De Mezzo,  Alexandru Cumpănașu, Valentin Ciocan și Ginel Petre. Toți cei nominalizați aici sunt, astăzi, oameni cu o stare materială și spirituală îndestulătoare, cetățeni bine așezați în îndeletnicirile lor profesionale și – rara avis – toți cunosc bine, atât în scris cât și oral, tainele adânci ale limbii române.

Cu Mario De Mezzo, dar și cu soția sa, în calitate de tehnoredactor, am „construit” ziarul RIPOSTA, una dintre cele mai acide publicații post-decembriste din Olt care, din motive politice și lucrături suburbane, a ajuns, fără voința subsemnatului, bineînțeles, la mâna divanelor politice locale, care l-au ucis.

Absolvent de drept, Mario De Mezzo, este urmaș al marelui antreprenor italian, Francesco De Mezzo, care a construit, în epocă, Gimnaziul Radu Greceanu, azi celebrul Colegiu Național cu același nume, ce a dat de-a lungul timpului, nume mari ale literaturii, medicinei, artei plastice, muzicii, picturii, politicii etc. Încă de la începutul colaborării noastre, am observat la Mario DE Mezzo, un apetit pentru lecturi civile și religioase și pentru limba lui Shakespeare, dar și un nonconformism modern, dat de marile prefaceri culturale și sociale care se întrezăreau în „țara noastră bună, populară și română”, ca să-l citez pe Paul Goma.

Deși a cochetat și el nițel cu PDSR, fiind nevoit să facă pe purtătorul de cuvânt al unui primar cu trei roze la butonieră, Mario De Mezzo a găsit repede calea regală, „in media res”, cum spun latinii, fiind, mai întâi, director executiv la Fundația PRINCIPESA MARGARETA. A participat la zeci de proiecte civice, training-uri și parteneriate. Are o experiență îndelungată de fundraiser.

A fost CEO, la Grupul editorial ALL, unul dintre principalii actori de pe piața de carte a României, apoi președinte al Uniunii Editorilor din România. Trăiește în lumea fascinantă a cărții, o lume a sângelui albastru și a elocinței.  În prezent este director într-un proiect în parteneriat cu un investitor din Cluj, în domeniul sănătății. Marea lui calitate, pe lângă celelalte calități nobile, este aceea de a fi rămas OM, după ce a ocupat poziții atât de onorante. De câte ori vine la Slatina, îmi dăruiește o carte și mă invită să depănăm amintiri, la un ceai. Recent, mi-a intermediat contacte cu Gabriel Liiceanu, starostele Editurii Humanitas, dar și cu părintele Bogdan Ivanov, președintele Fundației MITROPOLITUL BARTOLOMEU, pentru a-mi duce la îndeplinire un proiect cultural dedicat  Centenarului Unirii.

Un ziarist cu nerv și cu oarece accente naționaliste

Alexandru Cumpănașu venea la RIPOSTA, cu mentalitatea tânărului luptător împotriva neocomunismului post-decembrist. La 18 ani, era șeful tinerilor liberali din fascinantul Caracal și părea a fi căzut ușor sub influența lecturilor despre Garda de Fier și despre Zelea Codreanu. Scria cu nerv și cu accente naționaliste. Era în perioada lui politică romantică și revoluționară. S-a maturizat, însă, repede, și a devenit mai pragmatic, atunci când și-a luat traista-n băț și a plecat la București. S-a urcat, printr-o filieră liberală, într-un tren al destinului, care i-a asigurat o poziție sigură: director al Asociației pentru Implementarea Democrației, asociație finanțată gras, după cum scria presa vremii, de Ministerul Admnistrației și Internelor, din epocile lui Blaga și, apoi, Dan Nica. Este un tip alunecos, misterios și elegant, care se învârte lejer în lumea așa-zisului Stat Paralel și și-a tras, în consecință, și o emisiune la Realitatea lui Gușă. Este, în același timp și președintele unei coaliții fantomă, numită Coaliția Națională pentru Modernizarea României. Se crede mesianic și, probabil, că vrea „o țară ca soarele sfânt de pe cer.”  Nu comunică cu oamenii din locurile sale de baștină și cu atât mai puțin cu subsemnatul, care i-a găzduit, în RIPOSTA, articolele sale mobilizatoare și patriotice… Totuși, îl felicit pentru ascensiunea lui rapidă și, să mă ierte, cam suspectă!

Un ziarist doct și destul de distilat…

La vremea când scria în LINIA ÎNTÂI, Valentin Ciocan era situat sufletește pe zona dreptei politice românești, pătrunzând, prin scrisul său, ca un ziarist doct și destul de rafinat, în comparație cu grobianismul și incultura unor jurnaliști post-decembriști. Cunoscând literatură și istorie, dar și psihologie, Valentin Ciocan a reușit, în epocă, să pătrundă, prin pamfletele sale politice, în ungherele cele mai ascunse ale politicii noastre alutane. Ulterior, destinul trecerii sale prin lume a decis misterios ca el să se alăture unui trust de presă care, la scurt timp, a fost acaparat de primarul portocaliu pe atunci, Darius Vâlcov, alături de acoliții lui. Acoliți care, după cum se știe, astăzi, sunt la PSD. Cu toate acestea, Valentin Ciocan, promovat desigur de partidele pe care le-a frecventat (PDL și PSD) și-a păstrat profesionalismul, echilibrul și buna crește, dată de cei șapte ani de acasă. De ani buni, el se află în fruntea CAS Olt, onorându-și poziția publică, cu onestitate și demnitate, atâta cât e posibil, în astfel de vremuri înfiorătoare.

O singură temere am : anume ca nu cumva vreun ștab din Guvernul Dăncilă  să afle că Valentin știe gramatica limbii române la perfecție și să-l declare „dușman al poporului”!

Inițiatorul rubricii „Securistul de la pagina 5”

Ginel Petre a fost un ziarist de investigație, fiind inițiatorul rubricii „Securistul de la pagina 5”,  din Linia Întâi, rubrică în care erau prezentate mărturii și dedesubturi din „epoca de aur”, înregistrare chiar la domiciliul unor securiști „patrioți”, dispuși să ne servească adevărul cu lingurița. Din nefericire pentru mine și pentru ziarul meu, Ginel i-a luat un interviu faimos senatorului Toma și, la câteva  zile, a fost preluat de către PSD. Om cu obrazul subțire și cu respect pentru breasla jurnalistică, senatorul Toma m-a sunat și m-a întrebat : „Maître, ce zici, mi-l  dai pe Ginel la PSD?” I-am răspuns cu oarece tristețe: „Ia-l, domnule, dar te rog să-l plătești mai bine decât îl plătesc eu, în calitatea lui de ziarist!”

Zis și făcut:  PSD, partid al unei largi „solidarități”, l-a făcut pe Ginel, mai întâi, director adjunct la „Doina Oltului”, apoi, director adjunct la ITM Olt. Ca și Ciocan, nici el nu și-a pierdut caracterul și omenia. În prezent, atât Valentin Ciocan, cât și Ginel Petre, fac parte, cu observațiile de rigoare, din galeria pesediștilor de bine. Că nu degeaba au lucrat la LINIA ÎNTÂI.

Dumitru Sârghie