AcasăRememberAurel Dascălu a fost învățătorul meu!

Aurel Dascălu a fost învățătorul meu!

Tot ce nu e suflet și dedicație întru educația pruncuților neamului românesc este aparență, eroare sau păcat. Domnul învățător Aurel Dascălu a avut și suflet și dedicație, pentru cea mai nobilă meserie din lume: cea de dascăl! Însuși numele său a fost zămislit de Dumnezeu pentru această îndeletnicire care ține de metafizica sufletului…

Pentru cele 11 generații pe care le-a păstorit, în prestigioasa sa carieră, generația mea fiind „generația princeps”, pentru întreaga comunitate din Tansa, dar și pentru universalitate, Domnul Dascălu a fost și rămâne Aron Pumnul din Bucovina lui Eminescu, Domnul Trandafir din povestirea cu același nume a lui Sadoveanu sau chiar Zaharia Herdelea , acea figură luminoasă a intelectualității rurale din romanul „Ion” al lui Liviu Rebreanu.

Apostoli ai neamului, precum a fost învățătorul nostru, nu mor niciodată. Ei se înalță melodic spre Cer și se opresc într-o stea logostea, de unde ne va îndumnezei, în continuare, drumurile vieții, căci, până vom pleca și noi la stele, vom rămâne discipolii lui.

A fi educator este un act de înaltă noblețe, așa cum numai Lucian Blaga a putut să spună în „Hronicul și cântecul vârstelor.” A fi cu adevărat învățător trebuie să recurgi la delicii sufletești care depășesc și lasă mult în urmă conformismul și superficialitatea cu care este, astăzi, tratat, de la cel mai înalt nivel, învățământul românesc. Domnul Dascălu a atins absolutul spiritual, în a ni se oferi nouă, elevilor săi, în integralitatea științei sale și în generozitatea sufletului său încăpător… Fermitatea și seriozitatea de care a dat dovadă în cariera sa profesională au fost tot timpul dublate de sensibilitate, delicatețe și îngăduință paternă față de stângăciile noastre ingenue, până la urmă.

Logosul nostru local și matricea spirituală a comunei Tansa au fost dominate dumnezeiește de învățătorul nostru, care ne-a lăsat moștenire, precum Frații Văcărești – „Creșterea limbii românești / Și-a patriei cinstire.”

Se cuvine, deci, să vărsăm, astăzi, o lacrimă de foc, pentru un reper moral care, așa cum v-am spus, ne va lumina drumul din împărăția Cerului.

Aurelia Manea


RELATED ARTICLES
- Advertisment -

Most Popular

Recent Comments