PNL
Gândindu-ne la cuvintele mari folosite în această campanie, cum ar fi sloganul „EuroCampionii”, sau cuvintele-cheie „Demnitate” și „Competență”, se deduce cu ușurință că strategii europarlamentari ai P.N.L. se și văd în ipostaza de învingători! Că este însă o mare distanță între vorbe și fapte ne-o arată nu numai eroarea membrilor marcanți de a confunda liberalismul cu libertinismul, dar și cu tendința de a înlocui legea cu fărădelegea, cum este cazul infracțiunilor săvârșite de demnitarii liberali Fenechiu, Chiuariu, Rușanu, Stoica, Tăriceanu etc. Numele lor, selectate dintr-o listă mult mai complexă numeric, sunt suficiente ca să înțelegem cu ce fel de demnitate și competență avem de-a face, inclusiv acum, în propunerile liberalilor la europarlamentare. De pildă, este suficient de grăitoare pilda de moralitate a candidatei Norica Nicolai, care a votat împotrivă în P.E. când un europarlamentar grec a cerut introducerea unei fraze care să exprime îngrijorarea în U.E. față de proliferarea intoleranței și a actelor de agresiune împotriva comunităților creștine din diverse regiuni ale lumii! Ca urmare, amendamentul respectiv a și fost respins!
O altă pildă, de astă dată de bussines politic, coroborat cu năravuri din cele mai machiavelice, este și a candidatei Ramona Mănescu. Ea a fost propulsată, până la rangul de ministru al Transporturilor, grație banilor pro-PNL și jocurilor de pocker care cimentează „prietenia” soțului ei, Rareș Mănescu (primar al sectorului 6 al Bucureștiului) cu „afaceristul” Dragoș Dobrescu de la Monte Carlo, de numele căruia, după cum ne informează un respectabil cotidian central independent, este legată și Ramona „printr-o poveste din trecut care pomenește de un amor extraconjugal”!
În rest, stimați cititori, ce ar mai fi oare de spus? Poate faptul că imaginea propagandistă a liberalilor se focalizează pe posibilul lor candidat la Președinție, Crin Antonescu, sugerat maselor ca un simbol numai bun ca să ne guverneze de la Palatul Cotroceni? Slavă Domnului însă că, de curând Curtea Constituțională a României a respins noul proiect de Constituție, elaborat de o comisie a cărei funcție de președinte a deținut-o Crin Antonescu, căci altfel ar fi devenit, sub conducerea „demnă” și „competentă” a lui Crin Antonescu, țara europeană cu Legea fundamentală cea mai antinațională, antidemocratică și anticreștină!
Nota Bene: Candidează pentru obținerea unui mandat europarlamentar și ziariștii Radu Moraru (Partidul Ecologist Român) și C.V. Tudor (P.R.M.). Deși ultimul dintre ei este foarte guraliv în România, Vote Watch Europe îl desemnează printre cei mai slabi europarlamentari români din P.E.
PSD–UNPR–PC
În falimentarea României, realizată prin înverșunarea obsesivă a lui Ion Iliescu de a se baza în guvernare pe foști nomenclaturiști ai P.C.R. și ai Securității, P.S.D. a avut și încă mai are o contribuție specială în statul nostru „de drept”. Stat care, prin a sa Justiție, de atâtea ori „ajutată” să fie „oarbă” în cercetarea unor acte de șarlatanie fără scrupule, ale unor năimiți care și-au însușit cu nerușinare case, vile, bani, mașini, iahturi și chiar avioane private, s-a remarcat totuși prin emiterea câtorva sentințe de condamnare la închisoare, unele celebre , ca în cazul marelui boss – în fapt, mentorul, politic al lui Ponta – Adrian Năstase. Marea carență în procedura judiciară românească este însă aceea că, indiferent de „greutatea” arestărilor care au fost și cu siguranță vor mai fi, condamnarea în penitenciare a infractorilor nu presupune și confiscarea averilor ilegal dobândite! În ciuda acestor derapaje de moralitate existente în P.S.D., în dorința electoratului de a-l pedepsi cu orice preț pe președintele Băsescu și al său P.D.L, 70% dintre români au votat în 2012 cu alianța dominată de P.S.D.- ul lui Ponta. Cât de mare a fost dezamăgirea votanților, înșelați în așteptări până la saturație, nu este prea ușor de exprimat în cuvinte! Cert este că, astăzi, în guvernarea României, dar și în aceste alegeri europarlamentare, societatea românească se „confruntă” cu o ciudată alianță politică, P.S.D. – U.N.P.R. – P.C., al cărei numitor comun sunt gradele: fie militare, fie de rudenie sau de nărav! Astfel, mereu zâmbitorul Ponta, zis dottore, și-a asigurat „spatele” politic și informativ, alegându-i ca nași pe G.Maior (șef al S.R.I) și pe G. Oprea (viceprim-ministru și șef al U.N.P.R), iar în ce îl privește pe delatorul D. Voiculescu (șeful P.C.) se prea poate să avem de-a face cu gradul de… interese în caz de nevoie! În acest sens, nașul de la S.R.I., oscilând tacticos între Palatul Victoria și Palatul Cotroceni, plusează și, fără să îl întrebe nimeni pe ce criteriu etic se amestecă în viața politică, îl propune pe Ponta să candideze la Președinție. Este un sfat care, după cum se vede prin intermediul avalanșei naționale de bannere cu chipul lui Ponta, are ecou în mediile interesate să ne facă părtași de fapt la o campanie mascată pentru prezidențiale!
Campania electorală de față, a P.S.D.- U.N.P.R. – P.C., se desfășoară sub sloganul „Mândri că suntem români!”. Pe afișe, ca și cum el ar fi unicul candidat, ne zâmbește „victorios” însuși „simbolul” Ponta. Dar cum poate oare Ponta să ne convingă de „mândria” lui că este român, când – cu atâtea „bube” de caracter – ne-a trădat de atâtea ori încrederea, dovedindu-ne surâzător că este antiromân (când a declarat că Guvernul va sprijini toate explorările de resurse neconvenționale, lăsând „mână liberă” Jandarmeriei să îi molesteze pe protestatarii de la Pungești în propriile lor case), anticreștin (când s-a împotrivit voinței Bisericii ortodoxe și societății civile, în dorința lui de a facilita constituțional „căsătoriile” homosexuale, cerându-i lui Crin Antonescu să nu adopte amendamentul care ar fi definit familia prin căsătoria dintre un bărbat și o femeie), șuț (când, în 2008, deși era procuror și șef al Corpului de control al Guvernului, a recunoscut că la alegeri „ei au furat mai mult decât noi”), mincinos (când, la nici 10 minute după terminarea alegerilor din 2012, printr-o sfidare a celor 70% votanți ai U.S.L., a anunțat cooptarea în Guvern a U.D.M.R. și apoi „coabitarea” cu președintele Băsescu), laș (când a anunțat că regionalizarea se poate face și fără să se mai aștepte modificarea Constituției), ironic (când, la inundațiile recente, i-a adresat apelativul „fă” unei persoane din arcul guvernamental), subminator al forței legii (când a dovedit că nu înțelege rolul pedepselor Justiției, încercând să-i scuze pe condamnații Adrian Năstase și Gică Popescu) etc.
Soția sa, Daciana Octavia Sârbu, candidează acum pentru un nou mandat de europarlamentar. Introdusă în politică de tatăl său, versatul parlamentar Ilie Sârbu, Daciana nu a excelat în discursul său extern și intern, de europarlamentar. Dincolo însă de ochii ezitanți, cu care ne privește din afișele electorale, care îi trădează lipsa de experiență politică și prestanța obligatorie funcției, se remarcă totuși faptul că Vote Watch Europe o desemnează pe primul loc în ce privește declarațiile semnate pe care le-a depus în P.E. Informațiile despre alți candidați ai Alianței sunt aproape inexistente. Oricum, Alianța Familiilor din România a remis publicității un Comunicat prin care recomandă electoratului român să nu voteze pe nici un candidat al P.S.D., deoarece europarlamentarii acestui partid au fost constant în P.E. în favoarea „drepturilor” anticreștine ale lobby-ului homosexualilor.
FORȚA CIVICĂ
Ca să ne facem o imagine aproximativă despre relativ noua formațiune politică intitulată Forța Civică, al cărei candidați pentru alegerile europarlamentare din 2014 sunt de fapt niște tineri iluștri necunoscuți în ale politicii, este neapărat nevoie să cunoaștem cine este, din ce „parte” vine și ce ar vrea liderul acestei organizații, Mihai Răzvan Ungureanu. Mai întâi, trebuie să se știe că, în evoluția sa intelectuală, acesta a gravitat pe orbita dintre un istoric anonim la Iași și un militant înflăcărat al C.C. al U.T.C. Preocupat profesional de probleme politice geostrategice, la nivel internațional, s-a remarcat ca o „speranță” a Colegiului „Noua Europă”, dar și prin studiile iudaice pe care le-a făcut și prin participarea la simpozioane sponsorizate de un club evreiesc, inspirat de idei masonice, Binai Brith. Cu aerul său misterios, însetat fiind de glorie cu orice preț, M.R. Ungureanu s-a „lansat” în public în circumstanța intens mediatizatului „scandal” de la Iași, în urma căruia, printr-o conferință de presă, îl acuza pe un ofițer al S.R.I. că a încercat să îl racoleze.
„Episodul” în cauză a fost, cum s-a și dovedit ulterior, o veritabilă rampă de lansare în prim-planul politicii autohtone: secretar de stat în Ministerul de Externe sub Adrian Năstase (propulsat de Andrei Pleșu, cel care și astăzi îl consideră bun de a fi președintele României); ministru de externe în guvernul Tăriceanu (demis pentru că, în „conflictul” prim-ministrului cu președintele, a „marșat” informativ „pe mâna” președintelui Băsescu), șef al S.I.E. (în vremea lui, cum ne informa Tăriceanu, „am devenit garnizoana oficială a C.I.A. în regiune”); prim-ministru (timp de trei luni, cât a durat guvernarea sa incompetentă, M.R. Ungureanu nu a reușit un grad de absorbție rezonabil al fondurilor europene). După ce s-a mutat în casa sa din Băneasa, unde face figură de avid colecționar de titluri, M.R.U. și-a constituit o formațiune politică (FC) în fruntea căreia se și vede în postura de viitor președinte al României.
S-a tot spus despre el, întrucâtva în mod eronat, că ar fi „omul lui Băsescu”! Omul este însă coordonat ideologic din umbră (ca unul ce a interzis calendarele din biroul său, dar nu și tabloul… comunistei evreice Ana Pauker), de o forță a cărei omniprezență…discretă poate fi dedusă din următoarele: este agent al unei puteri străine (dezvăluirea aparține lt-col. Nicolae Ulieru, purtător de cuvânt al S.R.I., care a și invocat probele necesare); nu președintele Băsescu ar fi fost cel care l-a numit la conducerea S.I.E. (așa ne-a lăsat să înțelegem prim-ministrul Ponta); a făcut lobby pentru israelieni (a intervenit ca un avocat să aibă acces de trei ori la O. Hayssam în celulă, fără ca procurorul de caz să-i dea aprobare); ofițerul S.R.I. care a încercat să îl racoleze a fost „sacrificat” la dorința expresă a unui serviciu secret străin și stat străin (acest ofițer al S.R.I. nu era un ageamiu, acționând în virtutea unor „motive foarte întemeiate”)!
Acum, când știm și mai bine cine sunt stăpânii din spatele stăpânului Forței Civice, chiar și eventualele calități ale candidaților europarlamentari propuși de M.R. Ungureanu devin practic nule…
CONCLUZII
După cum se vede, din afișele electorale, campania europarlamentară este substituită de cea prezidențială. Aceasta înseamnă că, în mod eronat, figurile centrale ale politicii noastre nu înțeleg importanța deosebită a reprezentării cu cinste și inteligență a României în instituțiile U.E. Este și motivul pentru care, din păcate, majoritatea candidaților pentru U.E. nu sunt, așa cum ar trebui, adevărați experți în politica geostrategică a României, ci niște persoane șterse, cvasinecunoscute, vulnerabile manipulării… Din cauza acestei imaturități a partidelor noastre politice, cel care pierde este poporul român, iar prestigiul României scade și el vertiginos, de vreme ce, încă, se menține tradiția confiscării politicii noastre naționale de către interesele obscure ale unor clanuri constituite pe criterii de familism, nepotism, nășism și amantism…
COSTEL NEACȘU
