În politica românească, adevărul nu explodează niciodată întâmplător. El este, de cele mai multe ori, dozat, livrat și așezat strategic pe masa publică, exact atunci când trebuie.
Cazul care îl atinge pe Sorin Grindeanu nu face excepție. Imaginea cutiilor de încălțăminte pline cu euro, descoperite la fostul său consilier, nu este doar o simplă întâmplare judiciară. Este, mai degrabă, o piesă dintr-un joc mai mare, în care mesajul contează mai mult decât fapta în sine.
Grindeanu, perceput de mulți ca un lider vulnerabil, cu resurse politice și intelectuale limitate, devine astfel ușor de pus la punct. Cum? Simplu: printr-un avertisment public, suficient de puternic cât să-l readucă „în linie”.
În mod curios sau poate deloc, momentul ales coincide cu apropierea Sărbătorilor Pascale. Un timp simbolic al liniștii, al iertării, dar și, în plan politic, al armistițiilor tacite. Exact acum, când tensiunile din interiorul alianței ar fi putut escalada ireversibil, apare acest „meniu” servit cu grijă: un scandal suficient de zgomotos cât să reducă la tăcere vocile incomode.
Mesajul pare simplu: „ciocul mic și joc de glezne”.
În acest context, se conturează o întrebare firească: cui folosește această liniște? Răspunsul nu este greu de intuit. Stabilitatea unei alianțe fragile, menținerea echilibrului de putere și evitarea unor conflicte interne majore sunt obiective care justifică, pentru unii, astfel de momente „oportune”.
Asta nu înseamnă însă că faptele pot fi trecute cu vederea. Oricât de strategic ar fi momentul, imaginea unor sume uriașe de bani, fără explicații credibile, rămâne o problemă gravă. Legea nu ar trebui să țină cont de calcule politice, iar responsabilitatea nu ar trebui să fie selectivă.
De altfel, pentru ca ideea de justiție să rămână credibilă, ea trebuie să fie egală pentru toți. Nu doar pentru unii. Nu doar când convine. Așteptăm, în lumina reflectoarelor, și un liberal de bani gata, așa pentru simetrie…
Pentru că, dacă spectacolul anticorupției devine doar un instrument de reglare politică, atunci nu mai vorbim despre dreptate, ci despre control.
România nu are nevoie de scandaluri servite la momentul potrivit, ci de adevăr spus la timp, indiferent pe cine deranjează. Altfel, „batista pe țambal” nu face decât să acopere, temporar, o realitate care continuă să macine în tăcere încrederea publică.
Dumitru Sîrghie
