Așa cum am anticipat, în numărul trecut al publicației „Linia Întâi”, ziua de 4 mai a.c., a fost una fastă pentru cultura orașului lui Eugen Ionescu și al lui Pan. M. Vizirescu – „ultimul gândirist”. Biblioteca Județeană „Ion Minulescu”, în buna sa tradiție, a găzduit lansarea romanului „Banii miresei”, semnat de Ion Andreiță, un veteran al scrisului românesc, plecat de mult, în lumea largă, „cu staița-n băț”, din Perieții Oltului nostru secular. Acest eveniment onorant pentru urbea noastră, a fost pus la cale, cu ceva timp înainte, de cunoscutul profesor și publicist, Dumitru Nica, consătean cu autorul „Banilor miresei”, alături de ziaristul și scriitorul Dumitru Sîrghie, care a și moderat evenimentul.
Salonul Bibliotecii „Ion Minulescu”, cel destinat evenimentelor culturale, s-a însuflețit la maxim, cu ocazia acestei manifestări, iar faptul că, la această lansare de marcă, a fost prezent și un grup de elevi de la Liceul „Radu Greceanu”, nu poate decât să ne alimenteze speranța că tinerii patriei, în ciuda vremurilor neomarxiste pe care le trăim, sunt încă interesați de lectură.
Printre personalitățile marcante, prezente la eveniment, amintim pe Valentin Adjer, directorul Editurii Eikon, pe doamna profesor universitar Mihaela Albu, alături de prof.dr. Dan Anghelescu (ambii specialiști în literatura exilului) și pe rapsodul popular Ion Crețeanu („Ion al Cobzei”, cum l-a botezat soprana Felicia Filip). Alături de Ion Andreiță au mai fost și prof. Ion Barbu (consătean și prieten), prof. Elena Sîrghie (care a prezentat pe larg acțiunea romanului „Banii miresei”), prof. Marcel Niculescu, fost inspector școlar, cu un discurs savuros și original, prof. Gheorghe Stan și alții.
Un moment deosebit al acestui eveniment l-a constituit citirea de către Gheorghița Tolea (membru în Comitetul de organizare a lansării), mesajul transmis de Lia Maria Andreiță, artist plastic, scriitor și diplomat, care a semnat, în trecutul apropiat, o cronică valoroasă la romanul „Păcătoasa”, de Pan. M. Vizirescu, editat de Dumitru Sîrghie, într-o ediție Princeps, după un manuscris original, desăvârșit în urmă cu 70 ani, în „exilul de taină”, în care autorul, discipolul lui Nichifor Crainic, s-a autoexilat, cale de 23 de ani, de furia Securității comuniste.
DUMITRU SÎRGHIE: „Acest prinț consort al literaturii române, pălmaș cu condeiul și culegător de cioburi străvezii și speranțe, locuiește foarte comod în limba română, plătind chirie îngerilor, în valută forte, adică în fragmente de suflet și gând, care vor rămâne în posteritate… El calcă maiestuos pe urmele lui Fănuș Neagu, proza și poezia sa fiind leacuri sigure pentru cicatricile sufletești ale lumii de astăzi, ilustrând, fără dubii, că, prin Cultură, poporul român mai are o șansă… În aceste vremuri, în care statuile lui Goga, Vulcănescu și Vintilă Horia, dar și ale altor scriitori plămădiți din spiritul și ființa Neamului Românesc, sunt demolate, iată avem lângă noi o statuie vie, continuator de prim rang al „ultimului gândirist” român, Pan. M. Vizirescu, care, la rându-i, a debutat, elev fiind la Liceul Radu Greceanu, această Academie a spiritualității slătinene, la UNIVERSUL LITERAR al lui Nicolae Iorga.”
MIHAELA ALBU: ,,Pe Ion Andreiță îl cunosc de niște ani (…) și cred că simpatia (am vrut să spun iubirea) de cultură, de literatură, de artă, a fost, pentru noi, reciprocă…Este un scriitor polivalent, de la poezie la roman, trecând, apoi, prin reportajele sale de călătorie…Toate bine primite și cotate de critică”.
PUIU RĂDUCAN: ,,Spală, Doamne, ura… Limpezește, Doamne, cultura română, că prea frumoasă este!”.
DAN ANGHELESCU: ,,Vă mulțumesc că sunteți aici atât de mulți și atât de legați de subiectul acestei zile, care este Ion Andreiță, un om pe care îl cunoșteam, parcă, dintotdeauna. Și de care m-am apropiat și mai mult, în clipa în care am fondat împreună revista «Bucureștiul literar și artistic». El are magia aceasta sublimă a omului de cultură, dar și a omului de pe acest sacru pământ românesc… Este un mare poet chiar și când scrie romane”.
ELENA SÎRGHIE: «Când constați, cu amărăciune, că poporul căruia îi aparții a ajuns unul de ,,cruci dureroase și umblătoare”, nu poți decât să te întrebi „Încotro?” Soluția poate fi aceeași: Gara unde nu trec decât două trenuri, unul spre munte și celălalt spre câmpie…»
PROF. DUMITRU NICA: „Intrând în clădirea Bibliotecii Județene, am observat un grup de elevi, la intrare, și, curios, i-am întrebat: «Ați venit la lansarea cărții lui Ion Andreiță?» Ei mi-au răspuns: «Da!» «Și îl cunoașteți sau ați auzit de el?», le-am spus eu. «Da, am auzit!” Noi suntem membri unui cerc care funcționează la Colegiul Radu Greceanu, preocupați fiind de istoria Slatinei, de istoria județului Olt și, în mod deosebit, de istoria Liceului Radu Greceanu, unde a studiat și Ion Andreiță!»
PROF. MIHAI BARBU: „Eu îl cunosc pe d-l Andreiță de exact 70 de ani, de când l-a jucat pe Caragiale în schița «Lanțul slăbiciunilor». Aș vrea să-i amintesc că este rudă cu preoteasa Safta, care a fost bunica scriitorului Ioan C. Floru…”
ION ANDREIȚĂ: ,,Este cartea pe care aș fi dorit să o citesc mai demult și, cum n-am găsit-o, am simțit nevoia să o scriu eu”.
A fost o zi fastă, pentru cultura slătineană, un act de înaltă spiritualitate oltenească, întru venerația vieții și operei unui veteran al literaturii românești, Jurnalist la „Scânteia tineretului” și „România liberă”, în anii puterii populare, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și al Federației Internaționale a Jurnaliștilor, membru al Uniunii Scriitorilor din România și Membru de Onoare al Asociației Canadiene a Scriitorilor Români, precum și Senator al Academiei Internaționale de Artă Modernă – Roma.
Atmosfera momentului a fost înnobilată și mai tare de cântecele de vatră ale rapsodului popular Ion Crețeanu, dar și de mesajul transmis de Lia Maria Andreiță, soția scriitorului, prin Gheorghița Tolea, cuvânt pe care îl reproducem aici în întregime.
„Dragi prieteni,
La tinerețe, citim ca să știm. Alergăm între cele două coperți ale cărții, împinși de timp și curiozitate. Vine, însă, o vreme când lectura devine o bucurie. Cu răbdare, cu atenție, cu imaginația aprinsă de arta autorului de a crea personaje și situați, ne lăsăm copleșiți de farmecul lecturii.
Am recitit multe cărți parcurse în tinerețe, pe care, pe care, vârsta mea de acum le-a găsit deosebit de valoroase. Pe o scară a valorilor, l-am simțit în frunte pe Giuseppe Lampedusa, cu „Ghepardul”.
După un timp, m-am întâlnit cu filosoful Pan. M. Vizirescu, în monumentalul roman „Păcătoasa”. Deși nu a avut șansa de a fi cunoscut într-un areal atât de extins, precum „Ghepardul”, întrucât „Păcătoasa” nu a depășit, încă, granițele limbii române, scriitorul Pan. M. Vizirescu a urcat România pe cerul Literaturii Universale, cu această sclipitoare stea, scoasă pe boltă, la lumina slovei, de către scriitorul-editor Dumitru Sîrghie.
În cronica pe care am publicat-o în revista „Curtea de la Argeș”, am mulțumit editorului Dumitru Sîrghie – și îi mulțumesc încă o dată, cu această ocazie, în care aduce în atenție, prin evenimentul organizat astăzi de domnia sa, un scriitor al locului, pe Ion Andreiță care, în romanul „Banii miresei”, vorbește despre patimile sărmanului român, în orice colț al țării s-ar afla.
Citiți cartea – și puneți-o pe treapta valorică pe care o considerați de cuviință.
Îngăduiți-mi, acum, să-i mulțumesc minunatei doamne Gheorghița Tolea, pentru gestul de a mă fi adus și pe mine printre dumneavoastră, prin citirea acestui mesaj.
4 Mai 2023 Lia-Maria Andreiță
Din Valea Salcâmilor”
A consemnat Mihaela SÎRGHIE
