Nu se întâmplă prea des, în existența noastră terestră, ca profesionalismul unei personalități să fie compatibil cu caracterul și moralitatea acesteia, așa cum este, în cazul fericit al profesorului Dumitru Nica, născut în Perieții Oltului nostru secular. Eminent profesor de matematici, director de liceu, întemeietor de scoli și de reviste, publicist, inspector general școlar, coordonator a sute de evenimente și manifestări legate de educație (simpozioane, olimpiade, concursuri, examene, conferințe etc.), domnia sa a reușit să învingă caracterul de relativitate atribuit educației postdecembriste, pe bună dreptate, depășind, cu succes, mediocritatea din învățământul județului nostru, prin spirit de sacrificiu, inteligență, devotament, dăruire, patriotism, toate acestea fiind completate de temeinica sa știință de carte.
În această „epocă uluitoare (…) în care gângăniile umane își au ospățul lor” (Claudiu Iordache – Homo Posteritas, Ed. Irini, 2008), un ospăț pantagruelic, am zice noi, profesorul Dumitru Nica, pe care celebrul scriitor Jan Andreiță, tot periețean și fost camarad al său de școală primară, l-a numit „Bijutierul de caractere”, parafrazându-l pe Emil Cioran, cel care a spus că „ Iubirea este o sursă de existență”, spune, fără nicio ezitare, că „Educația trebuie să fie principala sursă de existență a poporului român, având în vedere faptul că omenirea își trăiește ultimele resturi de drepturi, de libertăți și chiar de viață.”
În societatea noastră, în care modelele morale sunt înlocuite cu prototipul analfabetului funcțional, până la nivelurile cele mai înalte guvernamentale și parlamentare, Dumitru Nica, iată, la 80 de ani, de existență în demnitate, este încă un model, o conștiință morală care s-a opus, noroiului ce, adesea, a năpădit educația acestui județ, dovedind fermitate, răbdare, tact pedagogic, spirit de echipă, cultul prieteniei (indiferent de regimurile politice pe care le-a traversat), domnia sa fiind coborâtor din stirpea marilor dascăli slătineni, de calibrul celebrului profesor-apostol, Traian Biju, întemeietor al Liceului „Radu Greceanu” din Slatina, făuritor de manuale, patriot desăvârșit, format în cultul lansat în epoca marelui sociolog Dimitrie Gusti și al corifeilor Revistei Gândirea, care au pledat pentru naționalizarea spiritului românesc. Acel Traian Biju care spunea: „Țara așteaptă de la intelectuali tămăduirea sufletelor celor mulți, îndrumarea lor pe căi drepte și ridicarea lor prin noi, cei care trebuie să părăsim prejudecățile și slăbiciunile trecutului… să strângem rândurile, să topim deosebirile dintre noi, în contra noastră.” (Apud Elena Sîrghie, Dascăli slătineni, Traian Biju, Ed. Arena Artelor, 2017, Slatina).
Dumitru Nica n-a fost niciodată „omul nou” plăsmuit de Ceaușescu, înainte de decembrie 1989 sau „homo recens”, plăsmuit de neomarxiștii care ne-au năpădit țara, ca pe vremea fanarioților. Vom spune, însă, că d-l profesor Dumitru Nica a fost și a rămas Omul în sensul lui deplin, fără rest și fără zecimale, ca să mă exprim în termenii aritmeticii elementare. Omul deplin, cu înălțimile și scăderile sale omenești, cu credință în Dumnezeu, credință izvorâtă din originile sale patriarhale, țărănești.
Să nu uităm că domnia sa ne-a reprezentat cu cinste și în Senatul României, unde a avut ocazia să fie în contact și să colaboreze cu mari personalități politice și, mai ales, culturale, oameni cu mentalități pro-naționale, în sensul european al expresiei, care, din păcate, astăzi, nu mai găsesc în înaltele noastre foruri legislative. Fiindcă, d-l profesor spune: „Ca să fii un bun european, trebuie să fii, mai întâi, un bun român”.
Dumitru Nica a fost și este un Om al Cetății, conștient de responsabilitatea lui socială, colaborator al revistelor și jurnalelor de cultură și educație din Olt și consecvent partener al ziarului nostru „Linia Întâi”, domnia sa, la 80 de ani, rămânând, cu adevărat, un spirit de „linia întâi”, un adevărat Senior al acestor plaiuri sudice.
Cine este profesorul Dumitru Nica?
Născut în comuna Perieți, la 17 octombrie 1941, locul din care au plecat, cu traista-n băț spre consacrare, și alte personalități ale României, printre care cunoscutul scriitor Jean Andreiță, Dumitru Nica va împlini în curând frumoasa vârstă de 80 de ani.
Părinții săi, Constantin și Elena (iată numele Sfinților Împărați, susținători ai Bisericii) aveau 2,5 ha de pământ, fiind considerați mijlocași. Dumitru Nica și-a petrecut copilăria, pe de o parte, în lumea mirifică a satului interbelic, iar pe de alta, îndurând sărăcia cruntă provocată de război și apoi de seceta pustiitoare din 1946. A urmat cele șapte clase primare la școala generală Perieți, până în 1955. A avut dascăli de excepție, oameni deosebiți, printre care învățătoarea Aurica Guțescu, învățătorul Gheorghe Lincă și Maria Popa, o eminentă profesoară de limba română.
Își aduce aminte cu nostalgie cum își petrecea vacanțele de Crăciun și de Paști, dar și vacanțele de vară. După absolvirea celor șapte clase, tatăl său, un țăran pragmatic, s-a gândit să-l dea la Liceul Militar, unde ar fi avut multe facilități, privind cazarea, masa și îmbrăcămintea. A fost respins, pentru că împlinise vârsta de 14 ani, după 1 septembrie, declanșându-se, astfel, o dispută moromețiană între părinții săi: «„Cu ce îl ținem la liceu? Tu nu vezi că nu rămânem cu nimic de la cote?, spunea tatăl său!” – Am să muncesc eu cu ziua, oriunde, ca să-l țin la liceu!», îi răspundea mama proaspătului absolvent, cu oarece bărbăție. L-au dus la liceu, până la urmă…
„Prima oră la Liceul Radu Greceanu a fost dirigenția… Ne-a preluat un domn profesor tânăr, cu părul ondulat, frumos, blând și tot timpul zâmbitor. Era profesorul George Jitaru. De la dânsul, cred că am învățat, mai întâi, zâmbetul. L-am păstrat în suflet toată viața.”», ne spune domnul profesor.
A urmat, apoi, Facultatea de Matematică, Universitatea Timișoara, absolvind-o în anul 1964. A terminat cu media 10 la absolvire și media de repartizare 9,97. A fost al doilea la repartiție, însă nefiind loc în Slatina, s-a întors profesor la școala unde el învățase despre miracolul lumii, la Perieți. În anul 1967, s-a transferat, în interesul învățământului, la cel mai prestigios liceu al Slatinei – „Radu Greceanu”.
Abia în anul 1967, s-a titularizat la acest liceu, pe catedra care i se cuvenea, cea de matematică. A cunoscut colegi nepereche, pe uriașii dascăli slătineni Mihai Popescu, Nicolae Popescu-Optași, studentul lui Iorga, Ion Bodescu, Ștefan Predescu și, bineînțeles, s-a reîntâlnit cu fostul lui diriginte Gheorghe Jitaru, omul care reinventase zâmbetul. În 1970, la doar 29 de ani, era director-adjunct la „Radu Greceanu”. A revigorat apariția Revistei „Zburătorul” și activitatea Societății „Junimea Nouă”, punând la cale ample activități culturale, educative, științifice. A urmat o carieră prestigioasă de profesor eminent, colaborând la Gazeta Matematică, publicând articole, propunând probleme și atrăgând spre această disciplină a minții generații întregi de elevi. În anul 1997, s-a înființat chiar la propunerea sa, Liceul „Petre S. Aurelian”, fiind numit și director. A fost perioada rezultatelor de excepție la BAC și la admiterea la Facultate ale absolvenților acestei școli prestigioase.
Deviza lui Dumitru Nica era: „Să cultivăm mintea la nivelul complexității naturii și să reducem natura la nivelul modelelor cunoscute azi.”
A fost, ani de-a rândul, inspector de specialitate – Matematică, a înființat școli și a publicat numeroase articole și cărți de specialitate. A înființat, în 1972, Institutul de Subingineri, metalurgie neferoasă, împreună cu celebrul de atunci inspector general al ISJ Olt, Florian Petrescu. În 1994, a reînființat Casa Școalelor din Olt, care, din păcate, a rezistat doar până în 1998, când politizarea învățământului atinsese culmi nebănuite. Ca inspector general al ISJ Olt a fost drept și exemplar, fapt care a deranjat anumite „capete pătrate, cârpite pe la colțuri cu ași de treflă”, cum ar spune nemuritorul Fănuș Neagu.
În 1997, a readus învățământul universitar la Slatina, prin înființarea Centrului de Învățământ la Distanță, subordonat ASE București, cu trei facultăți economice și una de drept, subordonată Universității din Tg. Jiu. A fost directorul ambelor instituții universitare și a predat matematica, la cel mai înalt nivel. A făcut în așa fel să se vorbească despre învățământul din Olt atât în țară, cât și în străinătate.
A publicat ca autor și coautor, peste 35 de cărți și culegeri de specialitate, pentru elevi și studenți, note matematice, articole de metodica matematicii, de psiho-pedagogia învățării în general și a matematicii în special, a participat la zeci de conferințe științifice, stagii de formare, perfecționare, de management educațional, în țară și străinătate. La 1 decembrie 2005, urmând un stagiu în Franța, a sărbătorit Ziua României la Ambasada României de la Paris. A fost metodist al Ministerului Educației și Cercetării și membru al Comisiei Naționale de Matematică. A trecut, cu demnitate, și prin politica social-democrată, fiind, temporar, senator al județului Olt. Teoria sa politică era platoniană: „Puterea politică trebuie acordată celor ce n-o iubesc” .
Despre Familie, doctrina domnului profesor este următoarea:
«„În întreaga mea activitate, am fost sprijinit permanent de Familie. Sunt căsătorit cu Elena Nica, învățătoare. Avem doi copii, Laura și Viorel, foarte bine realizați. Medic, respectiv informatician în economie. Avem un ginere inginer și o noră medic, care, împreună fac două familii închegate, unite pentru educarea copiilor lor, a nepoților noștri, în direcția pregătirii pentru viață. Din partea Laurei, avem o nepoată, Ana-Maria, care a terminat facultatea în Olanda care a urmat și Masteratul în „Managementul porturilor maritime”. Din partea lui Viorel, avem o nepoată Alessia și un nepot – Edy. Ambii au urmat și urmează școli la Berna, în Elveția.”»
Despre sine însuși, Dumitru Nica spune: „Am fost întotdeauna omul pe care îl așteptăm fiecare”. Pentru întreaga lui activitate de o viață în Educație, pentru rezultatele obținute, pentru contribuția sa la modernizarea predării matematicii, pentru elocința sa umană și științifică, i s-au acordat premii, medalii, diplome: Medalia Muncii, clasa a III-a, 1979; Profesor Emerit, 1982; Diplomă de Excelență „100 de ani de existență a Societății de Științe Matematice” – 2010; Diplomă și Medalie „140 de ani de la înființarea Senatului României” – 2004; Diplôme „Lé Concours Européean de Mathématique Appliquées Kangouron” – 2005; Diplomă „Invest 2005”, oferită de Fundația pentru Integrare Europeană „Sigma”, Diploma „Gheorghe Lazăr” categoria I, care se atribuie unui cadru didactic cu peste 25 de vechime și rezultate deosebite; Evidențiat „Who’s who în România”, 2002, o enciclopedie a personalităților societății contemporane. „Dar cea mai frumoasă diplomă pe care o primesc zilnic este cea de la foștii mei elevi și de la părinții lor, de la foști învățători și profesori cu care am colaborat și cărora le-am făcut inspecții de grad și pe care i-am ajutat în diferite probleme și pe care i-am considerat camarazii mei și nu subordonații mei.
La tot ce a făcut în fructuoasa sa trecere prin viață, Dumitru Nica a mai adăugat două cărți care vor rămâne în posteritate: „Bijutierul de caractere” și „Liceul Radu Greceanu – Citadelă a științei și culturii slătinene”. În „Deschiderea de cuvinte”, pe care am inserat-o la «„Bijutierul de caractere”, am scris, printre altele: „A fost și a rămas un adevărat Bijutier de caractere, „arzând ca o făclie care s-ar stinge luminând”, cum ar spune marele luminător de cale prof. Traian Biju. Profesionist și patriot, a făcut față constrângerilor tuturor regimurilor politice, purtându-și patria, neamul și locurile natale în suflet, conștient de faptul că, odată, cândva, „Cartea de Aur” a învățământului județului Olt va conține și numele său, adică moștenirea cea mai de preț pe care o va lăsa, peste ani, copiilor și nepoților săi”»
Despre cealaltă carte, referitoare la Liceul „Radu Greceanu”, cunoscutul publicist slătinean, dr. Florin Tuinea scrie: „Condei subtil, echilibrat și nuanțat unde este cazul, cu o epică bine organizată și structurată, ultra-documentat, profesorul Nica, o adevărată enciclopedie vie a învățământului slătinean (și nu numai), beneficiind de o fabuloasă memorie a evenimentelor și faptelor legate de învățământul Oltului de Jos, dintr-un interval mai bine de 65 de ani, radiografiază precis, la milimetru, în contururi nete, acest proces.”
Pentru tot și pentru toate câte a făcut în folosul țării, acestui județ, respectiv în folosul orașului lui Eugen Ionescu și al lui Pan. M. Vizirescu, Dumitru Nica a fost propus de Consiliul municipal Slatina pentru diploma de „Cetățean de onoare”, inițiativă pornită de la consilierul liberal Ștefan Văduva.
Întrebat dacă n-a obosit să scrie pe la ziare și să-și spună părerea despre educație, profesorul Nica a răspuns magistral, așa cum a răspuns Papa Ioan Paul al II-lea unui puști de 11 ani care i-a pus aceeași întrebare. „Avem o eternitate întreagă, ca să ne odihnim.”
La Mulți Ani, Domnule Profesor!
Dumitru Sîrghie
LA MULTI ANI