Dacă m-ar întreba cineva ce au în comun cele trei orașe: Craiova, Tg. Jiu și Tg. Cărbunești, aș răspunde fără ezitare: „Numele scriitoarei Camelia Radulian!”, amfitrioana Boemei Culturale a Olteniei. Cea care, de câțiva ani buni, în cadrul acestei manifestări de înaltă ținută intelectuală și artistică, adună laolaltă „suflet lângă suflet”, cum îi place să spună, scriitori, muzicieni, pictori, actori, oameni de cultură, în general. Și o face convinsă fiind că „atâta timp cât mai există vibrație, cât mai există oameni care citesc și oameni care sprijină pe cei care scriu, nu suntem pierduți”.
Evenimentul cultural desfășurat joi, 26 iunie, a.c., în sala Bibliotecii Județene „Christian Tell” din Tg. Jiu nu a făcut decât să confirme, încă o dată, convingerea Cameliei Radulian.
Într-o sală arhiplină, cu o gazdă care s-a ridicat la nivelul așteptărilor și chiar le-a depășit prin modul cum a organizat acest eveniment, dna Luiza Maria Sandu, Managera Bibliotecii Județene, a avut loc lansarea volumului de proză „Tango în oglinzi”, semnat de Camelia Radulian.
Lansarea cărții a fost moderată de către scriitorul și criticul literar Mihai Ene, cel care „ne-a ghidat astfel în universul autoarei” (Luiza Sandu).
După București, Craiova, Iași și Chișinău, cartea, așteptată cu nerăbdare, a ajuns și la Tg Jiu. Orașul în care Camelia Radulian se simte ca acasă, după cum ne mărturisește. Și nici nu se putea astfel având în vedere că „Această carte a reușit să cucerească inimile cititorilor (…), a găsit un ecou în inimile acestora” (Luiza Sandu).
„Cunoscută ,deja, ca o voce puternică a poeziei contemporane românești(…) așteptam de la Camelia Radulian și un volum de proză”, ne spune Carmen Teodora Făgețeanu, publicist și traducător. Și volumul de proză a venit, în sfârșit! După zece ani în care, după cum ne mărturisește, autoarea a „încercat să adune o mulțime de cioburi de oglinzi”. Încât a ajuns „Expertă în a citi chipuri, priviri ” și să intuiască „unde se ascunde durerea, plictisul, unde este bucuria și unde este falsitatea” (Camelia Radulian).
Și, descoperind, astfel, că „În spatele fiecărei priviri sau al fiecărui gest, stă o poveste de viață” (Camelia Radulian).
Povești de viață care „sunt transpuse în paginile cărții cu o sinceritate sfâșietoare”, apreciază jurnalistul și scriitorul Dumitru Sîrghie. Pentru că „Generozitatea ei literară constă nu doar în forța cuvintelor ci și în capacitatea de a transforma durerile individuale în ecouri universale” (Dumitru Sîrghie).
Cum reușește? „Privind lumea de aproape”, zice dl Toma Grigorie, scriitor și critic literar. O lume pe care Camelia Radulian recunoaște că o privește realist, obiectiv și ne-o înfățișează ca atare, adică „nefardată”. Astfel, prozele sale sunt „Echivalentul unor oglinzi în care ne regăsim fiecare dintre noi” (Carmen Teo Făgețeanu).
Pentru că „este imposibil să nu fi simțit vreodată ghearele disperării, nedreptății. Să fi pierdut pe cineva drag sau să nu-ți fi împlinit așa cum ți-ai fi dorit visurile”, consideră autoarea cărții.
Dar de ce acest titlu „Tango în oglinzi”? care „poate avea o ușoară notă de frivolitate”, cum opinează chiar autoarea. Mai ales că ea nici nu se consideră a fi o romantică. Ba, dimpotrivă, zice că este, mai curând, „o luptătoare decât o visătoare ruptă complet de realitate”. Și cine putea da cel mai bun răspuns la această întrebare, dacă nu chiar Camelia Radulian: „Pentru că, în timpul vieții, dansăm, de fapt, cu propria viață. Viața care ne aduce stări pe care nu le putem coordona, dar le trăim. Cum ar fi invidia, indiferența, superficialitatea. Sentimente care ne urcă și ne coboară(…), care fac parte din viață” (Camelia Radulian).
În așa fel încât „Tango-ul, ca dans al pasiunii și al echilibrului fragil între doi parteneri, devine o metaforă a relațiilor, o tensiune dintre ceea ce suntem și ceea ce proiectăm în ceilalți” (Dumitru Sîrghie).
Această carte „ne oferă o oglindă, nu numai ca obiect fizic, ci și ca un portal metafizic.” (Luiza Sandu). Pentru că, într-adevăr, „oglinda poate fi spațiul confruntării cu adevărul, dar și al refugiului în iluzii.” (Dumitru Sîrghie)
De aceea, volumul „Tango în oglinzi” este apreciat ca fiind „O frescă emoțională. O proză în care cuvântul este o formă de salvare” (prof. Ionuț Viorel Bordeiaș). Și „este mai mult decât un titlu (…) este o invitație la introspecție, o exploatare a identității ca proces continuu, într-o lume în care niciun chip nu este definitiv, iar fiecare pas de dans poate duce fie spre adevăr, fie spre iluzie” (Dumitru Sîrghie). Autoarea face asta cu ajutorul cuvintelor pe care „Și le oferă ca exorcism al suferinței și ale speranței încât cartea Cameliei Radulian nu se citește se respiră.” (Dumitru Sîrghie)
„Eu scriu pe muzică, respir pe muzică, trăiesc pe muzică”, ne mărturisește Camelia Radulian. Încât este de înțeles de ce muzica nu putea lipsi de la această întâlnire de suflet. Și ea a fost reprezentată de către doi prieteni dragi autoarei: inegalabila interpretă de muzică populară Zorina Bălan și cantautorul Dan State. Iar dacă Zorina Bălan nu putea să ne încânte, în primul rând, decât cu „Cel mai frumos tangou din lume”, Dan State ne-a reamintit că, în lume, mai sunt orașe, precum Tg Jiu „Pline de iubire (…) în care oamenii mereu zâmbesc”. Dar mai ales de „Câtă liniște e/ Cât a fost și-a rămas/ Din secunda de ieri/ A bătăii de ceas”, în preajma Cameliei Radulian ale cărei versuri le-a pus pe muzică spre bucuria sufletului nostru a celor prezenți. Noi cei care, după atâta „vibrație” a spiritului, am continuat să-i fim alături, retrăgându-ne la un adevărat rai pământean, realizat de ea la Tg Cărbunești, Grădinile Magice. Fiind, astfel, în asentimentul d-lui prof. Ionuț Bordeiaș cum că „Tg Cărbunești este orașul căruia Camelia Radulian îi aduce plus valoare, prin acest colț de rai, Magic Gardens, prin oamenii de cultură invitați aici și, bineînțeles, prin creația proprie”.
Împărtășim întru totul aprecierea domnului Toma Grigorie, potrivit căreia „Camelia Radulian este o personalitate care performează în poezie, proză, muzică și este și un artist peisagist, adică un fenomen care ne bucură privirea și sufletul”.
Sau cum ne-o creionează Andrada Cojocaru, jurnalist, președintele Filialei Dolj „Tudor Arghezi” a UZPR: „Camelia Radulian este o poveste, un poem, un cântec (…). O voce în ceea ce înseamnă viața culturală a Olteniei”.
De aceea, nu ne rămâne decât să-i mulțumim că există și că, adunându-ne laolaltă, ne face viața mai frumoasă.
Mulțumim, Camelia Radulian!
Elena Sîrghie
