„Înainte de Coronavirus, nu dădeam mare importanță ochilor aproapelui și departelui meu. Nu mă uitam în ochii oamenilor. Cu atât mai puțin în perioada purtării obligatorii a deja celebrelor măști de protecție. Când, însă, a început așa-zisa relaxare și, treptat-treptat, a început procesul de „demascare”, am rămas fascinat de frumusețea ochilor oamenilor. Atunci, m-am întrebat, retoric, doar pentru sine: ce-ar fi dacă un candidat la primărie s-ar uita mai atent în ochii oamenilor?”, mi-a spus, recent, Marian Daniel Costea.
Să ai curaj, ca lider al unei comunități, să te uiți în ochii oamenilor, plătitori de biruri, taxe și impozite, iată o temă de meditație, pe care ar trebuie să și-o pună atât primarii în exercițiu, cât și cei care aspiră la acest fotoliu. Un lucru, însă, e clar, ca apa limpede de izvor: când te știi cu musca pe căciulă, nu e ușor să te uiți în ochii oamenilor. Instinctiv, dacă ai rămas, totuși, om, cobori rușinat, privirea și te uiți la vârful propriilor pantofi de 1000 de euro…
Această mărturisire pe care mi-a făcut-o, recent, Marian Daniel Costea, un om de afaceri slătinean, pe care l-am redescoperit recent, ca Om, după ce în tinerețile lui l-am cunoscut, în cu totul alte împrejurări, mi-a adus aminte de un episod, petrecut, cu 15 ani în urmă, la televiziunea locală. Îl invitasem, la emisiunea (A)FRONT pe unul dintre cei mai mari ștabi pedeseriști de după Revoluție, ai acestui județ, într-o perioadă în care una dintre rudele sale spirituale (cumătră, nașă, fină… nu mai contează), comisese, cu înlesnirea lui, niște matrapazlâcuri. Nu era ușor și nici rentabil, pe vremea aceea (ca și acum), când presa locală era/este absolut aservită Tătucului (oricare ar fi fost/este el), să-l întrebi, ex-abrupto, pe tiran, despre afacerile necurate ale neamurilor sale. Am făcut-o, totuși, la îndemnul unui prieten (Ilie Chiriță, președintele Fundației de Tineret Olt), care mi-a spus: „Trebuie să-l porți puțin prin politica de la Centru, prietenește, să-i dai impresia că nu-i ești ostil, apoi, îl întrebi, intempestiv, cum a fost cu frauda financiară comisă de protejata lui și te uiți, curajos, în ochii Căpcăunului.. Dacă mai are un atom de umanitate în el, nu va avea curaj să te privească și va pleca privirea, chiar dacă răspunsul lui va fi unul vocal și de neam prost.” Așa am procedat… Baronul roșu a răspuns, cu tupeul caracteristic tuturor emanaților submediocri, îmbogățiți după Revoluție, dar cu privirea jos de tot, aproape cu ochii închiși.
Având pregătire în domeniul sociologiei, pesemne, că Marian Daniel Costea a studiat, la rându-i, reacția baronilor locali sau centrali prinși cu „mâța în sac”, iar revelația lui în privința „ochilor frumoși” ai oamenilor, constituie unul dintre studiile sale de caz, care recunosc, are mare relevanță sentimentală în demersul său de a candida la Primăria Slatina.
Dar, oare, o candidatură pentru ocuparea fotoliului Primăriei Slatina ține de sentimentalisme? De onestitatea și profesionalismul candidatului? Ține, oare, de curăția lui sufletească și morală? De capacitatea lui intelectuală, de echilibrul pe care și-l manifestă în relația cu adversarii politici? De măiestria lui administrativă și de chibzuința cu care trebuie să manevrezi fondurile unei comunități? De calitățile personale ale candidatului sau de mărimea partidului său clientelar? De modul cum te comporți în societate, în familie? De aplecarea spre morala creștină și spre întrajutorarea celor năpăstuiți de soartă, așa cum face, de ani și ani, Marian Daniel Costea? Cel care are curaj să se uite în ochii oamenilor?! Și să le înțeleagă doleanțele, necazurile, lipsurile, năzuințele?
Vom fi ajuns și noi slătinenii să votăm un primar după criteriile morale enumerate mai sus? Poate că da, poate că nu… În orice caz, Marian Daniel Costea îndeplinește toate normele de competență și credibilitate și, din punctul nostru de vedere, dar și al unui mare segment din electoratul slătinean, care dorește schimbarea și care vrea să voteze din cu totul și cu totul alte considerente decât cele strict politice pe care le-au luat ei slătinenii în calcul până acum.
Așadar, domnilor și dragi tovarăși candidați la Primăria Slatina. Uitați-vă în ochii oamenilor și, dacă nu aveți nicio mustrare de conștiință, și dacă nu plecați privirea rușinată înspre vârful pantofilor voștri de 1000 de euro, mergeți mai departe… Așa cum merge Marian Daniel Costea… Tot înainte!
Dumitru Sârghie
