Ce contrapune senatorul Ion Toma noroiului din politica Oltului

Un aide-memoire cu privire la traiectoria politică a senatorului Ion Toma ne arată o carieră prestigioasă, acompaniată de cele mai multe promovări pe posturi importante la Centru, cu oameni luați din rândurile unora care nici măcar n-au visat vreodată la asemenea demnități. Și care l-au trădat ulterior, fără nicio rușine…

Senatorul Ion Toma nu a fost și nu este un sfânt. A făcut greșeli și compromisuri destule. Are însă niște calități morale pe care nu le are nici un social-democrat din echipa de vârf a PSD Olt: nu lovește pe la spate, nu are două fețe și nu-ți zâmbește prietenos și ipocrit, atunci când vrea să-ți ia gâtul. Bate cu pumnul în masă, te execută pe moment, iar atunci când își dă seama că a exagerat revine și îți întinde mâna. Are cultul prieteniei și nu-ți poartă pică, după ce te-ai duelat cu el în piața publică. A înțeles ce înseamnă politica mare, însă a pierdut fiindcă a înaintat în „grad” prea mulți analfabeți, care i-au înfipt cuțitul pe la spate.

Nu e cazul să le mai amintesc primarilor PSD din Olt cam ce fonduri a atras Toma pentru județ și pentru Oltenia, în general, atunci când era mare și tare. Pentru că ar trebui să le spun mai întâi cum se comportă băieții ăștia de azi, care fac figurație în Parlamentul României și care, prin clienții lor politici de la Olt, au devalizat și deturnat, ca niciodată, finanțele publice.

Și totuși de ce stă Ion Toma în băncuța lui, cu mâinile la spate, ca un elev spășit? Tocmai acum când garnitura parlamentară a PSD Olt este de cea mai joasă factură morală de la Revoluție încoace. Tocmai acum când liderii din Olt sunt mult sub nivelul moral și intelectual al celor din perioada sa de glorie. De ce tace Ion Toma când presa de partid și de stat îl ponegrește atât în culcare cât și în sculare?

Aș putea răspunde la aceste întrebări cu un rafinament diplomatic, care s-au potrivi atitudinii de silenzio stampa a lui Ion Toma, aceea de a nu-i băga în seamă pe detractorii săi, fiindcă le-ar face publicitate gratuită. Și aș spune că – trecut prin atâtea furci caudine și călit în lupta sa cu cei pe care el – din generozitate – i-a scos din anonimat, Ion Toma se opune noroiului din politica județului Olt. Domnia-sa s-a retras, cumințenia pământului, slujind ca un popă în parohia sa senatorială, așteptând parcă vremuri mai omenoase, adică vremuri cu adevărat de stânga.

Asta ar fi una din explicațiile îndepărtării sale de județul nostru, explicație bazată pe ideea că într-o eră a ticăloșiei absolute nu e bine să stai, în câmp deschis, în calea lupilor siberieni… A nu se crede că Ion Toma este un politician din cale-afară de romantic, care să nu-și urmărească țeluri și obiective prin practicarea acestei meserii – politica – veche ca și prostituția. Instinctul său îi spune însă că, strategic, nu e momentul să scoată capul.

Indiferent care ar fi motivul acestui semi-anonimat politic al lui Ion Toma, în ceea ce privește distanțarea de județul Olt, domnia-sa știe să-și poarte demnitatea, ca pe un trandafir la butonieră, spre deosebire de mulți dintre foștii lui camarazi și subordonați a căror existență și respirație au depins și depind exclusiv de politică și de numărul de cururi pupate.

Atenție, când Ion Toma se va scula pe mulți o să popească și el!

Dumitru SÂRGHIE