Josnicia în politica românească s-a dilatat îndeajuns, pentru ca orice român cu scaun la cap să realizeze că așa-zisa opoziție, în ciuda unei victorii relative la „europarlamentare”, nu are nici personalitățile necesare preluării puterii și nici sângele în instalație, ca să trimită la dracu’ un guvern care a făcut din România o vale a plângerii.
Plecarea lui Dragnea la… Mititica cu zăbrele, de la Mititica Irina, i-a surprins pe liderii acestei opoziții de carton, turnându-le plumb în picioare și în capetele lor înfierbântate de victoria în alegeri.
„Salvatorii patriei” – Orban, Barna, Ponta și Tomac sunt patru figuri politruce asimetrice, care s-au așezat dimpreună pe Patul lui Procust, fiecare sperând că va veni cineva ca să reteze celuilalt diferența lungimii picioarelor, care iese în afara patului.
Acest patrulater al Opoziției n-are nicio tangență cu interesul național, însă caută febril, prin cotloanele canistrelor lor spirituale noi resurse cu care să-i facă față noului inamic: Viorica Dăncilă! Cel mai prost vorbitor de limbă română din galeria primilor-miniștri ai României.
Așadar, sub semnul nevoii perverse de celălalt și a obținerii profitului politic imediat, cei patru cavaleri ai Apocalipsei au pogorât la Cotroceni, pentru a se consulta întru binele unui popor hărțuit, ce pare că nu mai are nevoie să fie iubit, nici de liberali, nici de useriști, nici de testiculul stâng al PSD (ProRomânia) și cu atât mai puțin de râsul-plânsul unui PMP dogmatic și nesemnificativ în matematica viitoarei puteri politice.
Această însoțire conjugală a fost trimisă de poporul român ca să le învingă pe Viorica și pe Carmen Dan și să scape țara de PSD. Dar, uite că n-a fost să fie! Ludovic Orban, cel care-și va da, în viitorul apropiat, obștescul sfârșit politic, a rămas același visător al propriei speranțe. Nu știe să-și gestioneze victoria și, subit, și-a găsit și un inamic public number one, pe Rareș Bogdan. Cel care, la rându-i, a amestecat jurnalismul cu politica și a deranjat, prin vedetismul său, cuiburile oligarhiei liberale, asemănătoare cu cuiburile oligarhiei pesediste.
Barna – o prezență agitată, care-și caută conținutul ideologic, doctrinar, moral și social – nu reușește să potolească spiritele mercantile din propriul partid. Ponta – același sconcs politic, care-și plagiază propriile flatulențe și care n-a învățat nimic din propriile gafe, oscilează între a deveni om și a rămâne servul acelorași oligarhi din PSD, pe care și el i-a înălțat. Eugen Tomac – acest pui de râs siberian, imită, inutil, râsul până la urechi al Băsescului, el nemaifiind iubit nici măcar moldovenii lui de peste Prut.
Toți cei patru au pecetluit recent un eșec apoteotic, arătând în Parlamentul României, cu ocazia Moțiunii, transpirația neputinței. Singurul combatant vizionar și lucid, în această luptă împotriva dezastrului lăsat de Liviu Dragnea în urma sa, pare a fi, totuși, chiriașul de la Cotroceni.
De fapt, cei patru evangheliști prezenți la Palat erau trei: Klaus, Werner și Iohannis! Rămâne de văzut dacă unul dintre cei trei, adică Iohannis, mioriticul, în inteligența sa, va hotărî să candideze la un nou mandat de președinte sau se va duce, bine-mersi, în locul simpaticului Donald Tusk.
Dumitru Sârghie
Ăștia, evangheliști?Dă-i *****,niște***!
Care’de valeți,cu Klaus în coadă.