Prima lună de toamnă răscolește gânduri nerostite printre amintirile ruginii ale fiecăruia dintre noi, făcându-ne să călătorim în timp, până la prima zi de școală, când îmbrățișările părinților și zâmbetul învățătoarei ne ghidau spre tărâmul necunoscut al băncii mâzgălite de un elev care uitase cândva lecția la istorie.
Ne-am obișnuit, la începutul anului școlar, să ascultăm discursuri din care să răzbată fie emoție, fie sinceritate, fie ipocrizie, fiindcă așa sunt vremurile și este mult mai comod să dăm vina pe instabilitatea lumii contemporane.
Constrânși de pandemie, încercăm să găsim variante, uneori de compromis, pentru a da un curs cât de cât normal educației. Zidul unor mentalități pare greu de trecut, în condițiile în care cuvinte precum „distanțare”, „dezinfectant”, „mască”, „vaccin” sunt folosite aproape în același ritm ca respirația.
Elevii încep cursurile temători, așteptând să-și reia viața socială, dar și să-și trăiască și copilăria și adolescența ca în poveștile fraților mai mari sau ale prietenilor, când fructul interzis era mai gustos ca acum.
Conștienți de lacunele pe care le are învățarea online, factorii decizionali par uneori varietăți de don Quijote, din dorința de reuși cu orice preț sa-i determine pe elevi să învețe.
Conflictul de veacuri dintre elev și profesor sau cel dintre generații capătă forme tragi-comice uneori.
Îmi amintesc, în acest context, de un banc spus de un prieten, căruia îi place să ironizeze implicarea sufleteasca a profesorilor: „O tânără profesoară de istorie iese supărată de la o clasă și se îndreaptă spre biroul directorului, mărturisindu-i: „Domnule director, eu nu mai predau la clasa asta. Sunt niște idioți. L-am întrebat pe unul cine l-a ucis pe Cezar, iar el mi-a răspuns că nu l-a ucis el și că nici măcar nu-l cunoaște. La fel au răspuns toți cei din clasă.” Replica directorului a fost pe măsura funcției și vremurilor: „Păstrați-vă calmul, doamnă. Poate că ucigașul nici nu este din clasa aia!”
P. S. Nu-i așa că v-ați întrebat de la ce partid era directorul?
Prof. Victor Iacobescu