Presupunem că primiți, concomitent, câte o telegramă. Una de la Ponta, alta de la Antonescu, iar pe amândouă scrie: „Cristina, vino urgent!” Având în vedere că sunteți invitată de către cei doi în aceeași zi și la aceeași oră, unde vă duceți mai întâi?
Cred că aș răspunde tot printr-o glumă. Pentru că există telefoane, aș suna și-ntr-o parte și în alta, ca să văd ce este urgent într-o parte sau în alta. Dacă nu aș avea posibilitate, aș răspunde la chemarea d-lui Ponta. N-a fost dată în care să nu-i trimit un mesaj sau să-l sun pe d-l Ponta și să nu-mi răspundă.
Spontaneitatea d-lui Ponta îi joacă uneori feste, așa cum i-a jucat și atunci când a spus că dacă „nu-l lași să moară, nu te lasă să trăiești”.
A avut puterea să-și ceară scuze după aceea. Tocmai asta spuneam, noi am avut o discuție în particular, și-a cerut scuze, a spus că nu era cazul să spună lucrul acesta și că-i pare rău de ceea ce s-a întâmplat. Este genul de om care are puterea să recunoască dacă greșește. Este mare lucru. Mie îmi place, pentru că sunt tot la fel. Eu sunt foc de paie dacă mă superi, fac dezastru. Dar în momentul în care constat că am greșit, nu-mi este greu să spun că am greșit. Ponta este genul de om care atunci când greșește, are puterea să și recunoască.
Dacă eu aș trimite două telegrame cu textul sunați-mă urgent sau veniți urgent, una d-lui Ponta, una d-lui Antonescu, singurul care mi-ar răspunde sau care ar veni ar fi d-l Ponta. Dacă nu ar putea să vină d-l Ponta, ar trimite pe cineva de încredere să vadă despre ce este vorba.
În ce relație sunteți cu Olguța Vasilescu…
Din punctul meu de vedere, suntem în relații foarte bune, nu știu din punctul dumneaei.
Cu locurile de muncă promise în campania electorală…
Eu nu cred că a fost minciună. Chiar d-na Olguța Vasilescu a și declarat într-o zi că dacă ar fi s-o ia de la capăt în campania electorală, ar promite tot ce a promis în campania anterioară, dar de la un singur lucru s-ar abține de a promite, de la locurile de muncă. Este peste puterile noastre. Statul nu poate să le facă. Ar trebui să le facă investitorii fie naționali, fie cei străini. La investitori străini, pentru că știu vă avem nevoie de aceste locuri de muncă, ne impun niște condiții robitoare. Uitați-vă ce fac băncile cu noi. Iar ai noștri, și dacă ar vrea să facă, nu fac, pentru că nu au.
Prostia mare este că ceilalți din Parlamentul anterior și se pare că și unii dintre noi, unii dar făcând majoritatea, creăm niște monștri ca instituții și atunci când monștri vin și ne mănâncă, ne ducem și ne plângem, aoleo, ce ne facem că ne mănâncă monstrul, propria noastră operă.
Despre Roșia Montană ce mai aveți de spus?
Eu am fost întotdeauna împotrivă și chiar au și râs unii de mine atunci când am spus că mi-a plăcut enorm o pancartă a celor care manifestau în București. Era o hârtie A4, pe care o purta o fetiță care, la rândul ei, purtată pe umeri de bunic, pe care scria „Lăsați aurul acolo unde l-au ascuns spiridușii”. Eu am o poziție negativistă cu privire la Roșia Montană, din punct de vedere al mediului. Noi, generația de astăzi, am primit o țară la cheie, nu aveam nicio datorie, ba aveam și creanțe din țările Africii, și am reușit să mâncăm tot și să vindem și țara. Deci, nu suntem buni administratori. Și atunci, copiii noștri trebuie să aibă o șansă de relansare. Păi, șansa lor care poate să fie? Aurul, pădurile care or mai rămâne, gazele de șist, apele curate, dacă reușim să le păstrăm, măcar atât putem să facem. Deci, eu nu sunt de acord, nu pentru că aș avea ceva împotriva firmelor americane, nu pentru că aș avea ceva împotriva mediului și aș vrea altă metodă. Nu! Eu zic așa și am mai spus-o, aurul acela nu ne cere de mâncare, să-l lăsăm acolo și să ne închipuim că nu-l avem. Dar dacă nu ni-l dădea Dumnezeu, ce făceam, muream de foame? Să considerăm că nu-l avem. Fiecare părinte pune niște bani deoparte pentru copil sau îi lasă ceva, așa-i românul, noi nu suntem occidentali. Noi toată viața ne străduim să facem ceva pentru copii. Ce le lăsăm noi copiilor noștri în afară de datorii și o poziție de slugă și de preș în fața occidentului? Pentru că așa îi învățăm, pentru că respectivul copil nu va învăța niciodată din ceea ce-i spui, va învăța din ceea ce vede el și cum te vede pe tine că procedezi, așa va proceda și el mâine, poimâine.
De multe ori, intrați pe contrasens cu partidul d-voastră cu alianța și cu cele din alianță. În momentul acela, cum vă simțiți?
Eu mă simt bine, nu știu cum se simt ceilalți. Hai să zicem că nu am fi pe contrasens. Hai să zicem că-mi permit luxul de a mă opri într-o parcare și de a respira puțin aer curat, de a face o pauză. Nu sunt neapărat pe contrasens. Trebuie să recunoaștem un singur lucru. Eu, când am făcut formele acelea de protest, nu le-am făcut pentru că am fost plătită sau că m-a obligat cineva, pur și simplu, așa am simțit. O viață întreagă am fost revoltată de nedreptate. Nu pot să mă schimb la 50 de ani, nu am cum. Iertați-mă, vă rog, nu poate să mă schimbe nici funcția asta amărâtă. Se spune că nu o să mai văd un al doilea mandat. Bun, și? Dacă n-o să-l mai văd, ce? M-a născut mama senator?
Antonescu sau Ponta președinte României?
Păi, eu am înțeles că reprezentantul USL pentru președinție este d-l Antonescu.
Credeți că merge până la capăt înțelegerea?
Da, cred că va merge până la capăt. Pentru că nu văd cine și-ar permite să rupă USL. Am fost la Craiova de zeci de ori. Oamenii îmi reproșează faptul că ne certăm tot timpul. „Domne, nu de nebuni v-am trimis acolo, 70%, ci ca să aveți puterea să faceți ce ați promis. Nu vă mai certați și uitați-vă că țara asta se duce de râpă, faceți ceva pentru noi și lăsați cearta”. Deci, cine rupe USL pierde din start. Gândiți-vă că eu, în aprilie-mai, am zis ce am zis despre d-l premier. După ce am fost în teritoriu și am stat de vorbă cu oamenii, am realizat de ce, totuși, persoane care mă cunoșteau, nu m-au aprobat în ceea ce am spus. Mi-au spus că puteam să gândesc, dar să nu spun. Erau oameni care mă respectau și mi-au spus că ce fac? Fac fisură în USL? USL, pentru mine, nu este o construcție doar de dragul construcției. Pentru mine, USL este ultima speranță a românului. Exact cum la PDL, țineți minte, aveam niște speranțe extraordinare când a venit d-l Băsescu cu Da-ul dumnealui și apoi cu PDL, am crezut că va face bine, am fost atât de dezamăgită și probabil de aceea și reacția mea a fost atât de virulentă. Pentru că dintr-o iubire mare se naște o ură mare. Bine, eu nu urăsc de felul meu, dar asta spun: USL trebuie să rămână, dar nu numai ca idee, ci trebuie să facă ce a promis. Poate să facă, iar poporul acesta chiar merită să facă aceste lucruri pentru el.
D-na senator, avem un liberal de la Olt, ministru al Culturii?
Am aflat. Sunt precum un copil care tot mă minunez. Nu mă minunez că este d-l Gigel. Fiind atât de mulți deputați și senatori, eu nefiind o persoană care să ies la diferite petreceri, îi cunosc prea puțin. În momentul în care am aflat că este din Olt, sincer m-am bucurat, pentru că este de-al nostru, poate face ceva pentru cultura din Olt. Spre exemplu, pentru Ioniță Asan, pentru că eu am cerut, am avut amendament depus la legea bugetului pentru Ioniță Asan și pentru Școala nr. 2, la Ioniță Asan chiar prezentând faptul că este pinacoteca, că liceul este de ani de zile și că merită acest lucru, și bine, nu am avut niciun fel succes. Dar poate că dumnealui, din poziția pe care o are, poate că nu are bani la buget, dar poate că-i învață pe cei de la Olt, de la Caracal, cum să facă niște programe și să acceseze niște bani, că poate, poate.
Mesaj pentru caracaleni, pentru că totuși, acolo este matricea d-voastră spirituală.
Pe caracaleni i-am iubit și-i voi iubi întotdeauna. Orașul acela, pentru mine, înseamnă acasă, nu pentru faptul că acolo m-am născut, ci pentru faptul că mă simt acasă. Întotdeauna îmi încarc bateriile la Caracal, îmi place să mă duc acasă și am o relație foarte bună cu majoritatea locuitorilor, asta-i altceva. Că or fi 5-10, numărați pe degete, care nu mă înghit, care sunt de la PDL, care consideră că am ajuns pe o funcție nemeritată doar pentru că am făcut greva foamei. Oamenii nu realizează un lucru: au mai făcut și alții fapte de protest, dar nu au ajuns doctori docenți. Eu am ajuns pentru faptul că, în Caracal, există și se face și cultură. Dacă n-aș fi știut să scot o vorbă din gură, dacă nu aș fi demonstrat că am și inteligență pe lângă voință, nu aș fi astăzi aici.
Ionuț Dumitrescu