Până mai ieri, părinții ori bunicii veneau în creșă sau grădiniță, scotoceau în dulăpiorul cu haine, apoi își îmbrăcau micuțul nerăbdător, zglobiu ori somnoros și plictisit, după caz. Imagine de poveste pe care o mai purtăm doar în suflet ca pe o amintire neprețuită. Astăzi e… altfel. Perfidul virus Covid 19 schimbă și cursul amintirilor pe care copilașii de acum le vor spune mai departe. Bunica nu își mai cheamă nepoțelul din pragul clasei, iar mama nu-i mai aranjează lucrurile în dulăpior. Acum părinții așteptă în stradă. Își îmbrăcă pruncii pe câte-un trotuar. E pandemie, Slatina a capitulat sub asaltul dușmanului nevăzut, SARS-CoV2. Ca atare, nu se mai intră în instituții de acest fel.
Azi după-amiază ca și în altele, părinții s-au adunat pe treptele grădinițelor cu program prelungit din oraș. Ce se dă aici? Mai întreabă câte un trecător uimit de mulțimea de oameni. „Se dau…copii!” Și scenele sunt memorabile. Cadrele didactice ies la interval de câteva minute cu câte-un copil de mână sau în brațe, pe care „îl predau” părintelui care-și face loc pe scări să își ia odrasla. Apoi ușa se închide din nou. Alte minute de așteptare până când educatoarele îmbracă în incinta instituției, alt copil care va urma același traseu.
Sunt îmbrăcați la repezeală și volumul de muncă e mare. Se văd mai apoi cum unele mămici le aranjează din nou ținuta copiilor. Nu le mai aranjăm ținuta pe un scăunel din „grădi” cum era înainte, ci pe câte-o margine de stradă, direct pe caldarâm, pe-o bordură rece. Măsurile sanitare trebuie respectate cu orice preț și cei în cauză se supun.
Dar ne tot gândim că dacă lucrurile evoluează la fel de rău, la iarnă Moș Crăciun care colinda prin grădinițe și creșe în timpul serbărilor, va veni sigur online. Iar emoția prichindeilor va fi și ea… virtuală. Offf, ce vremuri trăim!
Prof. Irina Maria Tabacu
