„Există pe pământ o măsură?”, se întreba retoric Holderlin. Tot el spunea că omul este, invariabil, o marionetă care-și negociază, prin cedări succesive, dreptul la supraviețuire. Un alt gânditor german, Nietzsche, în „Ecce Homo”, a vorbit lumii despre omul aservit și neputința lui de a fi liber.
Coborând aceste idei în actualitatea „patriei noastre bune, populare și române”, precum ar spune regretatul Paul Goma, constatăm că acest cuplu nefast pentru țară, Iohannis – Cîțu, a întrecut orice măsură în nebunia lui de a ne suprima dreptul la supraviețuire. Asta, și din punct de vedere politic și legislativ, dar și, mai ales, din punct de vedere economic, social, cultural.
Noua păgânitate așa zis liberală, teleghidată de Klaus Iohannis, și-a înarmat doar pumnii și mai puțin mințile, refuzând să-și ridice fundul de pe fotoliile celui mai prăpăstios guvern din istoria post-decembristă a României, încercând contra-cost (vezi tentativa unor liberaloizi de a cumpăra parlamentari de „aur”, pentru a le susține impostura și batjocura față de Poporul Român). Președintele însuși declară că Statul Român a eșuat, deși el, alături de pigmeul Cîțu, reprezintă efigia acestui Stat. Probabil că președintele nostru, care nu mai are niciun contact cu poporul român și cu interesul nostru național, nu are proprietatea cuvintelor, dar nici nu-i permite vreunui consilier să-i traducă din limba română în românește.
Cu un vot consistent, Parlamentul l-a trimis pe Superman acolo unde îi este locul: în Țara Lupilor, la Vâlcea, să-și gospodărească moșiile și munții, toate averile sale considerabile, puse și acestea sub semnul întrebării. După căderea Guvernului și a caricaturii din vârful șurii, d-l Iohannis, uitând că e șeful Statului eșuat, a rămas același analist politic precar, provincial, prost vorbitor de limbă românească… Un demagog, un Ianus Bifrons, un eșuat fudul, un cinic iresponsabil, care nu are noțiuni elementare de democrație. Vrea să-l țină în continuare la butoane pe Supermanul căzut în cap. Pentru el, Parlamentul României n-are nicio valoare, deși acesta reprezintă poporul. Urinează pe popor, fără să clipească… Sfidează orice evidență, sfidează Constituția… Echivalent cu o lovitură de stat…
Nu ne rămâne decât să ne gâfâim destinul și să ne abandonăm toate idealurile… Să acceptăm a nu mai trăi ca indivizi, ci ca marionete grupate și arondate unor „lumi”, fără orizont, fără sex, fără Dumnezeu, fără istorie… Nici deznădejdi și nici iluzii nu vom mai avea. Noțiunea de OM va fi prea puțin pentru neomenirea ce va să vie, acceptând că Omul e răul suprem pentru Om și, parafrazând-o pe mătușa Ana din „Moara cu noroc”, să spunem că așa ne-a fost dat de la Dumnezeu.
Ce măreție funebră, ce mort viu și agresiv e timpul pe care-l respirăm…
Doamne, și noi cei care am nădăjduit că vom muri în alte timpuri, în plinul pozitiv al lumii, al libertății și al inimii…
Așadar, comedia s-a sfârșit, tragedia continuă, în neputința noastră, a românilor, de a fi liberi!
Dumitru Sârghie
