Ziua de 14 ianuarie este o zi cu o însemnătate deosebită pentru istoria României dar, mai ales, pentru locuitorii comunei Izvoarele din județul nostru încă roșu. În această localitate s-a scris o pagină de istorie a rezistenței țăranilor la comunism. O pagină care n-a avut loc în istorie, mult timp după Revoluția din Decembrie 1989… Și asta, fiindcă cripto-comuniștii păzesc și astăzi cu strășnicie adevărul despre ororile înfăptuite de ei.
Totuși, cu câțiva ani în urmă, administrația comunei Izvoarele, la stăruința unor patrioți adevărați precum Ioan Afumelea (fiul fostului deținut politic Radu Afumelea), frații Floricel, Traian și Marin (fiii fostului deținut politic Dinu Floricel), Lt. Col. (r) Victor Epure (președinte Cultul Eroilor “Regina Maria”, filiala Olt), precum și a regretatului artist, istoric și muzeograf Traian Zorzoliu, a redat opiniei publice realitatea celor întâmplate atunci.
14 ianuarie 1961 a fost ziua în care țăranii din comuna Izvoarele s-au ridicat, s-au dus la Primărie, au luat toate cererile de colectivizare și le-au distrus, apoi i-au alungat pe comuniști de acolo. Imediat a venit Armata și Securitatea, care au deschis foc asupra oamenilor. Banditește, noaptea, securiștii au făcut arestări masive. Au fost arestate, la Căminul Cultural din localitate, peste 150 de persoane care – ulterior – au fost triate, 48 dintre acestea ajungând în închisorile comuniste de la Pitești și Periprava.
Poate că au fost mai mulți arestați atunci, dar documentele pe care Ioan Afumelea, unul dintre cei mai radicali anticomuniști din comuna Izvoarele, le-a obținut de la CNSAS indicau precis acest număr.
Dragi cititori, comuna Izvoarele a fost și rămâne Golgota județului Olt, cu cei mai mulți martiri care au dat tribut de sânge în închisorile comuniste… Și poate de aceea n-ar fi rău ca profesorii de istorie din acest județ să nu mai caute eroi în altă parte și să le arate generațiilor de azi pe proprii noștri eroi, pe cei care au fost schingiuiți de organele de represiune comuniste, care au fost torturați, umiliți și uciși doar pentru că își munceau cu drag pământurile, pentru a-și întreține familiile și pentru a-și păstra credința în Dumnezeu.
LA MONUMENTUL EROILOR DIN LOCALITATE
Și anul acesta, ziua de 14 ianuarie a stat în atenția primarului comunei Izvoarele, Florian Constantin, cel care a organizat o manifestare de ținută, în memoria celor care au suferit pentru că s-au opus cu toată ființa lor colectivizării forțate. S-a depus o coroană de flori la monumentul eroilor, iar un sobor de preoți a ținut o slujbă de pomenire în amintirea celor care s-au jertfit pentru neam și țară.
A luat cuvântul, la această cinstită adunare, Lt. Col. (r) Victor Epure (domnia-sa fiind și moderatorul acestei manifestări), acesta reiterând importanța zilei de 14 ianuarie pentru sătenii din comuna Izvoarele, ziua în care oamenii de aici s-au împotrivit unui sistem totalitar, ei apărându-și dreptul de proprietate asupra pământului, drept consfințit prin lege. Pământ, de care țăranii din izvoarele au fost și vor fi legați trup și suflet.
De asemenea, a vorbit, cu elocvență și cu profundă știință de carte, Mihaela Lală, directoarea Muzeului Traian Zozoliu din Drăgănești-Olt. La cuvânt s-au înscris și frații Floricel, Traian și Marin, care au istorisit celor din jur faptele de eroism ale țăranilor din Izvoarele, oameni muncitori și dârzi, însetați de dreptate, oameni care s-au ridicat împotriva sistemului ce ne-a batjocorit atâta amar de vreme.
Spune Traian Floricel: „Mulți vor să acrediteze ideea că regimul comunist n-a fost atât de rău. Eu le pun acestor nostalgici și privilegiați ai defunctului regim o singură întrebare: «Ce-ar fi fost, dacă n-ar fi fost sistemul comunist?» Răspunsul vine de la sine: am fi fost și noi o țară civilizată!”
Cu totul și cu totul specială a fost intervenția celor doi supraviețuitori ai pușcăriilor comuniste, Ion Vlăducu și Dinu A. Vergică, prezenți și ei la manifestare. Deși bătrâni și bolnavi, ei au mai avut puterea să povestească celor prezenți nenorocirile care s-au abătut asupra lor și asupra comunei Izvoarele după revolta anticomunistă împotriva colectivizării, precum și suferințele îndurate de ei în infernul închisorilor comuniste.
Un alt aspect al acestui eveniment important a fost acela al lansării cărții de poezie semnate de poetul popular Mircea Cazangiu, unul dintre locuitorii de cinste ai acestei străvechi așezări. De remarcat faptul că lansarea a fost făcută de d-na Liliana Teziu, director al Editurii Inspirescu din Arad și director al Bibliotecii Orășenești „Dumitru Popovici” din Drăgănești-Olt.
Primarul Florian Constantin a subliniat spiritul justițiar al oamenilor din comuna sa, spirit prin care ei și-au apărat pământurile, casele și religia: „Pentru ființa și religia lor au fost torturați și închiși. Din păcate, lumea e dezinformată și astăzi, iar istoria adevărată a României rămâne undeva în negură… Faptele adevăraților eroi sunt și astăzi trecute cu vederea de cei în măsură să le consemneze și să le arate generațiilor mai tinere. Încă mai există aici, în comuna noastră, un spirit al dreptății și al libertății foarte pronunțat!”
O CARTE ADEVĂRATĂ DESPRE REVOLTA ANTICOMUNISTĂ DE LA IZVOARELE
Așa cum am subliniat în dese rânduri, unul dintre cei mai vehemenți anticomuniști din comuna Izvoarele este Ioan Afumelea, fiul fostului deținut politic Radu Afumelea, cel care a fost închis în temuta colonie de la Periprava.
Iată ce ne spune acum Ioan Afumelea despre drama României de ieri și de azi:
„A urmat faza de după ce au venit ei din pușcărie. Bolnavi și terminați sufletește. Erau atât de slăbiți, că erau ca niște umbre prin curtea propriilor case. Trăiau într-o sărăcie cruntă, pentru că fiara comunistă le luase totul. Dar n-au scăpat nici atunci de Securitate. Securitatea i-a urmărit, supravegheat și intimidat până în 1989, dar și după 1989. Cel care i-a urmărit cu o sârguință diabolică și care a condus și Securitatea din Olt, la un moment dat, a fost un torționar criminal: Anițescu! A fost recunoscut ca torționar și la CNSAS.
Acest Anițescu se întâlnea la o casă conspirativă din Izvoarele, cu milițienii de aici, cu toți agenții de securitate și informatorii, așa cum reiese din documentele de la CNSAS. Erau implantați la Izvoarele foarte mulți agenți de Securitate, cu diferite grade de competență. Unii au fost mai zeloși, alții – mai puțini zeloși. Am descoperit la CNSAS un milițian care fusese racolat de Securitate. Dar după ce deținuții au venit din pușcărie, el a refuzat să mai dea vreun raport, motivând că nu mai are rost, dacă „dușmanii poporului” au fost deja pedepsiți.
Acest lucru dovedește faptul că informatorii nu erau constrânși și obligați să toarne. Cei care erau zeloși ca turnători ori aveau probleme cu justiția și făceau servicii comuniștilor ca să fie absolviți de pedeapsă, ori s-au născut nemernici și fără caracter, așa cum au fost majoritatea turnătorilor de aici.
De exemplu, un astfel de turnător din Izvoarele a fost Ilie Oiță, cu numele conspirativ Moldoveanu. El a fost racolat în timpul detenției, dar și după aceea. Nu a fost dintre cei mai periculoși turnători din Izvoarele, dar îi plăcea să toarne, pentru că el făcea parte din categoria oamenilor fără caracter. N-a fost în prima linie ca turnător și, probabil, nici în rețea.
Dar am avut turnători „de seamă”, care erau în stare să-și vândă și părinții. Vă dau doar numele lor conspirative, pentru că există o lege, tot comunistă, care îmi interzice să-i nominalizez pe criminali. Iată-i: Albu Constantin, Talpeș Constantin, Manea Constantin, Ionescu Constantin, Gramă Nicolae, Hagi, Pătrașcu Gavril și Domșa Cornel.
Ultimele două nume sunt ale aceluiași turnător, care avea două nume conspirative. Acesta a fost cel mai nemernic turnător și agent al Securității din Izvoarele. Fusese deținut de drept comun și a trecut în slujba Securității, fiind și plătit pentru acest lucru. El făcea echipă cu fruntașii comuniști, cu care mergea după miezul nopții și aresta țăranii, trimițându-i apoi în surghiun.”
Securiștii – drama României de azi
„Astăzi, foștii securiști, informatori și agenți de securitate sunt protejați de clasa politică, aceștia fiind infiltrați în toate instituțiile statului: dacă te duci la Judecătorie, dai de un securist. La orice minister, există câte-un securist, care-ți răspunde la telefon, care te trage de limbă și apoi te flituiește. În Biserică, în forurile politice locale și naționale, peste tot sunt securiști și informatori. Cu mască și fără mască. Niște Iuda, niște trădători ai neamului Românesc. Copie la indigo cu Iuda Iscarioteanul.
România se scufundă din cauza lor. Ei trag țara în jos, sunt aplaudați… Ei țin mizeria sub preș, administrând și întreținând dezastrul economic și moral al României…”
Asociația Ecologia Bunului-Simț, dimpreună cu Ioan Afumelea, va edita, în viitorul apropiat, o carte adevărată despre Revolta țăranilor de la Izvoarele împotriva colectivizării forțate, ca drept răspuns unor așa-ziși cronicari post-revoluționari care mistifică și astăzi adevărul și nu-i nominalizează pe torționarii și informatorii bunicilor și părinților noștri!
Dumitru Sârghie
