Ziua de 29 iulie este importantă atât pentru Franța, cât și pentru întreaga Europă. În primul rând, la această dată, în 1987, Franța a semnat cu Marea Britanie acordul de construire a Euro-tunelului feroviar pe sub Canalul Mânecii. Inaugurat în 1994, acest sistem feroviar constă din două tuneluri principale, câte unul pentru fiecare direcție de mers, un tunel mai mic de serviciu și câteva, cu care se intersectează, cu rol de comunicare. Atât mașinile, cât și pasagerii călătoresc în vagoane speciale, perfect ermetizate. La Calais, în Centrul Expozițional al Terminalului, sunt expuse panouri reprezentând construirea tunelului și modul cum funcționează.
Trenurile parcurg distanța dintre Calais și Dover în 35 de minute și transportă milioane de pasageri anual. Realizarea construirii acestui Euro-tunel a fost de mare necesitate, nu numai pentru cele două țări, ci pentru întreaga Europă, distanța dintre Paris și Londra, parcurgându-se acum în numai două ore și jumătate, de către cei care nu doresc să călătorească cu avionul.
La 29 iulie 1836, la Paris a fost inaugurat Arcul de Triumf, monument reprezentativ al capitalei franceze. Arcele de triumf erau construcții monumentale, de amploare, în epoca romană, cu rol comemorativ, situate pe artere importante de circulație sau în piețe. În timpul republicii, se construiau arce temporare, ridicate pentru a celebra victoriile militare, dar în timpul imperiului s-au construit arce permanente din marmură, lucrate artistic, numai în Roma fiind construite în total 36 de arce. Tradiția construirii arcelor de triumf s-a perpetuat în timp, ele existând în prezent în multe țări.
Napoleon I a comandat Arcul de Triumf în 1806, pentru a marca victoria de la Austerlitz, din 1805, dar construcția a durat 30 de ani, din diverse motive. Arcul are o înălțime de 50 de metri și pe fațade are patru sculpturi masive, înfățișând victorii câștigate în revoluția din 1789 și în timpul Primului Imperiu. Sculptorul francez Francois Rude a realizat pe Arcul de Triumf basorelieful „Plecarea voluntarilor în 1792”, cunoscut și sub numele de „La Marseillaise”, una din capodoperele secolului al XIX-lea. Partea superioară, și ea bogat sculptată, se termină cu o platformă, de pe care se deschide în toate direcțiile o splendidă panoramă asupra orașului.
În planurile de transformare ale Parisului, ale baronului Haussmann, Arcul de Triumf a fost punctul central de la care pleacă radial 12 bulevarde. Locul acesta, numit inițial Place de L’Etoile, în prezent Place Charles de Gaulle, este un important reper al capitalei franceze, fiind în centrul a trei arce situate pe o axă est-vest, având într-un capăt Arcul de Triumf al Caruselului, construit anterior, tot de Napoleon I, în fața palatului Luvru, și în celălalt capăt, Marele Arc din cartierul Defence, construit în 1989.
Ștefania MARINEANU
