Acest titlu, propus respectuos tuturor locuitorilor maturi ai planetei, mi l-a sugerat o știre zguduitoare descoperită întâmplător în presa anilor trecuți, despre niște părinți care și-au înfometat copilul până când acesta a murit. Ei și-au motivat fapta, într-un mod criminal, spunând că Marelui Creator nu-i plac micuții grași!
Dar câte întâmplări triste din viața copiilor nu cunoaștem fiecare dintre noi, că ne-ar trebui mii de pagini și un ocean de lacrimi… Personal, mă opun oricărei pedepsiri a copiilor până la vârsta de 20 de ani, ei nefiind vinovați de creșterea greșită care li se dă de către cei mari (părinți, dascăli, societate).
Le-am luat apărarea și în presă, dar multe articole mi s-au refuzat ca fiind nesemnificative! Auziți, copiii – care reprezintă avuția cea mare a lumii și care asigură continuitatea vieții și progresului pe planetă – sunt tratați ca nimicuri!!!
Până la reglementarea obligatorie și necesară a tuturor problemelor privind creșterea exemplară a fermecătorilor copii, vă implor frățește pe toți locuitorii planetei să aplicați următoarele cerințe vitale, stricte și necesare, ale pedagogiei umaniste. Nimeni nu are dreptul să bată copiii sau să țipe la ei! Adevărata grijă părintească se dovedește numai prin fapte educaționale, precum elaborarea de programe de activitate, cunoașterea arborelui genealogic, asigurarea hranei și sănătății etc.
E adevărat că nicio muncă nu este mai grea decât creșterea copiilor, dar cine nu iubește această trudă sfântă nu-și iubește nici țara, nici planeta, nici propria persoană!
Omenirea trebuie să ajungă odată, firesc, la fericirea tuturor membrilor ei. Nu trăim decât pentru îndeplinirea acestui deziderat.
Prof. Nicolae Bădiță