Niciodată, în perioada interbelică, orașul-port Corabia, cândva mândria vechiului județ Romanați, n-a cunoscut o asemenea degradare a înfățișării și a demnității sale publice precum cea pe care o trăiește astăzi, după ani și ani de administrație iresponsabilă, incapabilă să înțeleagă că un oraș nu este proprietatea vremelnică a celor care îl conduc.
Sub oblăduirea unui primar (nomina odiosa), Corabia pare să fi fost abandonată propriului destin, batjocorită în ceea ce are mai prețios: istoria, memoria și respectul de sine. Se impune, așadar, o dezbatere publică serioasă asupra oportunității unui referendum local, prin care cetățenii să-și poată exprima voința în privința actualei administrații. Pentru că nimeni nu primește un mandat ca să transforme onoarea unei comunități în propria-i derizoriu glorie administrativă.
Și cât de mare este contrastul dintre Corabia de odinioară și jalnica ei înfățișare de astăzi! Vorbim despre orașul cu tei, despre locul care a dat culturii și spiritului românesc personalități precum Popa Șapcă, Virgil Mazilescu, Pavel Chihaia, Emil Boroghină, Ion Oblemenco și atâția alții. O asemenea zestre de istorie și personalitate ar fi trebuit să fie temelia unei administrații demne, nu decorul unei îndelungate nepăsări.
Dar poate că partea cea mai dezolantă a acestui tablou nu se află nici măcar la putere. O găsim în tabăra unei opoziții care pare să fi confundat responsabilitatea politică cu tovărășia de conjunctură, stând la aceeași masă cu cei pe care ar trebui să-i întrebe, să-i controleze și să-i tragă la răspundere. În vreme ce puterea roșie își savurează liniștită propria prosperitate politică, orașul se afundă în degradare și uitare.
Așadar, mai există cineva în Corabia care să-și iubească orașul mai mult decât propriile aranjamente politice? Cineva dispus să inițieze demersurile legale pentru un referendum local, să trezească această comunitate din resemnare și să redea cetățenilor dreptul de a decide asupra celor care îi conduc?
Istoria nu poate fi administrată prin indiferență, iar patriotismul local nu se măsoară în discursuri de campanie. Corabia nu are nevoie de încă o generație de politicieni care să-i explice de ce nu se poate. Are nevoie de oameni care să înțeleagă că un oraș poate fi sărăcit material, dar nu trebuie lăsat să fie jefuit și de demnitate.
Corabia nu merită compasiune electorală. Merită o renaștere. Iar aceasta începe cu trezirea conștiinței civice.
Dumitru Sîrghie
