După eșecul PSD, la ultimele alegeri europarlamentare, pe unul dintre posturile de televiziune ale Motanului Felix, actualul secretar general interimar al PSD, senatorul Paul Stănescu spunea, cu sinceritatea care-l caracterizează: „Eu am avut curajul să spun lucrurilor pe nume și, cât voi mai fi pe acest pământ, voi spune ce simt și ce cred eu… Din păcate, Liviu Dragnea n-a înțeles acest lucru…”
Tot Paul Stănescu a fost acela care a girat și semnat acea celebră scrisoare în care se cerea, imperativ, demisia lui Dragnea și în care se scria, negru pe alb, la punctul 19: „Îmbunătățirea relațiilor cu partenerii internaționali și recâștigarea încrederii în România și în PSD. Trebuie să redevenim parteneri viabili pentru dialog, în cadrul Partidului Socialiștilor Europeni și Internaționalei Socialiste.” Paul Stănescu n-a ezitat să-i arate cartonașul roșu însăși Vioricăi Dăncilă, prevestind dezastrul PSD, de la alegerile prezidențiale…E mult, e puțin, pentru un om politic, să aibă curajul de a spune lucrurilor pe nume, riscându-și poziția publică și socială (Stănescu era atunci vice-prim ministru și ministrul al Dezvoltării Regionale) ? Nu știm!
Știm doar că, în tot acest timp, șobolanii roșii și lingăii lui Dragnea, care îl atacă, astăzi, furibund, pe Stănescu, își băgaseră capetele seci în nisip, lăsându-și fundul rozaliu la vedere, ca să se pupe reciproc-avantajos, unul pe celălalt. Curios lucru, toate atacurile la adresa conducerii interimare a PSD îl ocolesc pe Marcel Ciolacu, gloanțele de mucava, mizeriile și afuriseniile fiind îndreptate împotriva lui Stănescu. Fapt care demonstrează, încă o dată, dacă mai era nevoie, lașitatea unor viermi care mai speră, totuși, să găsească un loc la masa bucatelor, în cazul în care Ciolacu ar câștiga președinția PSD.
Pe aventurierul Orlando nu-l votează nici mama sa, pentru că acest semisfertodoct i-a dat acesteia pe mână un restaurant fără autorizație de funcționare, expunând-o oprobiului public, în timp ce discotecarul de doi bani era ditamai ministru al Finanțelor. „Mitralieră” nu mai are nicio credibilitate, în fața lumii. E doar un scandalagiu agramat, un impostor, care se crede medic chirurg… Arsene-Ciorăpel de la Neamț întruchipează hârbul care râde de oala spartă, fiind un baron îmbogățit strict din politică, despre care ziarele au scris (și sunt martori și stenograme, după anumite interceptări) că pusese la cale schilodirea unui ziarist. Codrin Ștefănescu, alt nostalgic dragnist, traseist cu diplomă, taie frunze la câini, iar Cuc a fost și rămâne unul dintre cei mai penibili miniștri din Guvernul Dăncilă, care, printre alte daune aduse poporului român, a falimentat și TAROM-ul.
Fără a-l elogia pe Paul Stănescu, cel care a intrat în politică, fiind deja bogat, și care a avut curajul, atâta cât a avut, să-l faulteze pe Dragnea, putem spune, că de la el încolo, reforma morală a PSD poate începe. Asta, în timp ce nostalgicii lui Dragnea urlă disperați pe toate canalele mass-media, văzând cum le fuge pământul de sub picioare…
Dumitru Sârghie
