Pe frontispiciul unei universități din Africa de Sud, se poate citi următorul text: „Distrugerea oricărei națiuni nu necesită bombe atomice sau rachete balistice intercontinentale. Trebuie doar scăderea calității învățământului și permisiunea fraudei la examenele studenților. Consecințe sunt devastatoare:
Pacienții mor în mâinile unor asemenea medici; construcțiile se prăbușesc, fiind construite de asemenea ingineri; banii se pierd în mâinile unor asemenea economiști; dreptatea se evaporă în mâinile unor asemenea juriști și judecători; crahul învățământului este crahul națiunii”.
În anii 1978-1979, în orașul Bârlad, o localitate cu vechi și adânci tradiții culturale, exista un singur doctor în științe: prof. Corodescu, doctor în psihologie. De altfel, la liceul pedagogic ale cărui cursuri le-am urmat, azi Liceul Mihai Eminescu, studiam, încă psihologie, materie de studiu pe care comuniștii au interzis-o ceva mai târziu. Limitele sistemului comunist sunt cunoscute, interdicțiile „epocii de aur” de asemenea, de abuzurile Securității lui Ceaușescu, ca și de masacrarea istoriei, nici nu mai vorbim, însă privitor la anumite discipline, se făcea carte serioasă. Gramatica limbii române nu era afectată de ideologia bolșevică, lecturile marilor autori ai literaturii române nu erau interzise, chiar dacă unii dintre aceștia erau trecuți în linia a doua a interesului didactic… Mulți profesori, absolut responsabili, ni-i trecea pe listă și pe cei mai puțin agreați de comuniști. Filosofia și științele sociale erau, într-adevăr dominate de teoria marxistă, însă bibliotecile , la recomandările profesorilor care se respectau, erau deschise, pentru a avea acces și la adevărata știință. Îi citeam, în comunism, pe Vasile Voiculescu, Noica, Liiceanu, Andrei Pleșu, George Uscătescu, Țuțea, Ion Rațiu, Radu Gyr, Eugen Ionescu, Nae Ionescu și pe mulți, mulți alți cărturari oarecum interziși de comuniști, dar ale căror cărți le găseai, chiar dacă ceva mai greu.
În ciuda cenzurii năprasnice din acele vremuri, cei care doreau cu adevărat să învețe carte, învățau, iar profesorii care aveau demnitate, fie că funcționau în învățământul primar, gimnazial sau universitar își respectau jurământul față de națiune și față de Hypocrate, în cazul celor de la Medicină. Profesorii care nu-și respectau atunci meseria nu erau profesori. Erau activiști de partid, ideologi de două parale ai doctrinei marxist-leniniste.
După Revoluție, dragi cititori, numărul ideologilor a crescut, odată cu numărul doctorilor în științe. A plouat și plouă și astăzi cu doctori în diferite discipline, cărora, dacă le dai o dictare, musai să-i lași repetenți. Cunosc în Slatina o droaie de doctori, în literatură, în sociologie, în istorie, în discipline tehnice, care mutilează limba română, care nu știu să folosească acuzativul, care pun virgulă între subiect și predicat și ale căror teze de doctorat sunt plagiate sau făcute de niște șmecheri prestidigitatori, pe bani grei. Acești doctori „horroris causa” sunt echivalentul în prostie al Vioricăi Dăncilă. Mai mult, cunosc, tot în Slatina, un astfel de doctor în sociologie care plagiază anual și scoate cărți pe bandă rulantă, finanțate de stat. Mulți au ieșit la pensie, după ce au distrus generații întregi de elevi și studenți. Pe unii i-am demascat, în anii din urmă, pe alții îi vom demasca, în viitorul apropiat. Inutil. În România prostia cu diplomă e aplaudată la scenă deschisă. Cu probe certe. Dar nu asta e problema. Problema este că astfel de imbecili cu diplomă ajung miniștri, demnitari ai statului român, în toate sferele de activitate, și distrug națiunea. Trebuie să recunosc că am cunoștință și de doctori slătineni a căror excelență ne face cinste și aș aminti aici doar doi, pe Aura Grosu și pe Guțică Laurențiu, fost și, respectiv, actual director al Muzeului de Istorie Olt. Pe cei din domeniul tehnic nu-i cunosc decât într-un număr restrâns și n-aș putea să mă pronunț în totală cunoștință de cauză. Cred, însă, că managerul ALRO Slatina, Gheorghe Dobra e un doctor metalurg autentic.
Doctorii impostori sunt o adevărată bombă cu neutroni… În urma trecerii lor, România devine o Hyroșimă spirituală, care poate avea urmări ireparabile pentru decenii întregi. Dacă ar fi s-o amintesc, în acest context, pe devalizatoarea supremă a Educației naționale, actuala ministresă Ecaterina Andronescu, aș spune că ea a aplaudat, en fanfare, plagiatul lui Ponta, apoi a recunoscut că, în România sunt peste 10.000 de doctori plagiatori, dar că acest fenomen este unul „minor”. Vă dați seama cât de redusă intelectual este această cucoană sinecuristă? Păi, 10.000 de doctori plagiatori sunt mai periculoși pentru nația română, așa cum stă scris pe frontispiciul acelei Universități din Stellenbosch (Africa de Sud), decât toate bombele atomice sau rachetele balistice intercontinentale. Alo, cucoană mare, ia aminte: „Crahul învățământului este crahul națiunii” române!
Dumitru Sârghie
