În 1999 apărea filmul „Zece lucruri care nu-mi plac la tine”. În 2017, a apărut cartea „Cu o săptămână înainte de niciodată – Poeme verzui” scrisă de poetul Dumitru Sârghie-Mitif. Parafrazând titlul filmului amintit anterior, îmi voi susține cronica literară indicând: „Zece lucruri care-mi plac la Dumitru Sârghie”.
Pentru a lansa o carte de poezie de mare succes, un poet trebuie să îndeplinească mai multe condiții:
1. Să aibă trecere printre toate categoriile de muze: muziciene, muzicante, muzicomane, muzicuțe, muzicografe, muzicoloage, muzeografe, muzeoloage etc. Atenție, însă, la pagina 205 veți avea de-a face cu o „muză ucigașă”.
2. Să fie un bun politician, adică să-i spună unei femei că o iubește, chiar dacă acest lucru nu este adevărat, ba chiar mai mult, să-i spună ceva de genul: „ești nimfă, ești prințesă, ești naiadă”, „te iubesc până la prăsele” sau „când faci dragoste, tu te întreci cu Dumnezeu!”
3. Să aibă talent de pictor, astfel încât să-și vopsească poemele în orice culoare dorește dumnealui (cartea se subintitulează POEME VERZUI, iar eu a trebuit să scriu o cronică verzuie).
4. Să-și noteze într-un carnețel toate femeile pe la care a trecut. Le voi reproduce numele, în ordinea apariției în carte: Polixenia, Marietta, Lorelai, Lol, Mara, Gabriela, Georgette, Mădălina, Lucille, Chira-Chiralina, Magdalena, Lia, Măria etc., precizând faptul că foarte multe nume au rămas secrete. Poetul iubește și amante cu fețe negricioase, cărora le dedică un capitol întreg, intitulat „La țigănci”. Ca orice bărbat, Dumitru Sârghie are „Iubiri restante”, pe care speră să le recupereze până la sfârșitul vieții: „E scris că-n cinstea ta și-a lunii,/ Te voi iubi, în tempo rar, andante,/ Așa cum fac, adeseori, nebunii,/ Recuperând iubirile restante…”
5. Să aibă simțul umorului (vezi poezia „La Georgette” de la pagina 42)
6. Să-i treacă prin cap ideea de a pune semnul exclamării, nu doar la sfârșitul strofelor, ci și la începutul acestora, asemănător limbii spaniole (acolo semnul exclamării de la începutul frazei este scris răsturnat).
7. Să-și pună capăt vieții într-un mod neobișnuit: „Prea copleșit de vasta-ți frumusețe/ Mă-mpușc, solemn, cu un boboc de mac” sau „Muri-m-ai, Femeieee” sau „Te voi iubi, însă, pentru ultima dată/ cu o săptămână înainte de niciodată/ […] Apoi […] voi dispărea din nou în azur […]”
8. Să prevină umanitatea că nu e de glumit cu erotica: „Erotica e drogul cel perfid/ Erotica nu-i face loc nici glumii!/ E urlet, mai întâi, și-apoi vioară,/ Erotica te-nvie și te-omoară”. Astfel, Dumitru Sârghie devine un fel de Messia al iubirii, care încearcă să salveze omenirea din erotismul exagerat actual.
9. Să obțină referințe critice despre carte de la cel puțin doi mari poeți (în cazul nostru este vorba de Ioana Crăciunescu și Paul Aretzu).
10. Să beneficieze de o prezentare competentă din partea unor critici literari noncomformiști, așa cum este subsemnatul.
În final, putem spune că Dumitru Sârghie este un nebun frumos, inteligent și cu simțul umorului, căruia i se potrivește ca o mănușă următorul catren: „Luați aminte, dragii mei,/ Că-i adevărat ce spun:/ Omul ăsta e nebun…/ E nebun după femei!”
Nicolae Zărnescu